Ce mai… ascund munții Sibiului?! Satul Sibiel din județul Sibiu ascunde, undeva, în apropierea sa, pe Vârful Cetății (1098m), ruinele unei fortificații cândva impresionantă prin statură, despre care legenda spune că a fost clădită de uriași: „Cetatea e de pe vremea uriașilor”.
Potrivit unui scurt comentariu publicat pe informatii-romania.ro, „acolo și-ar ascuns Decebal mare parte dintre comorile sale, ca nu cumva oștenii lui Traian să le descopere și să le ia”. Cei mai mulți cred, totuși, că această cetatear fi, de fapt, de pe vremea uriașilor: „cine ar fi putut clădi atâtea ziduri, în vârful unui munte atât de înalt și de râpos, decât uriașii?” Așadar, originile cetății rămân o enigmă până în zilele noastre, fapt ce îi atrage pe cei care sunt pasionați de istorie dar și de mistere care glăsuiesc după chipul și asemănarea unor fapte demult apuse…
Cetatea poartă numele Salgo, un nume sonor ale cărui rezonanțe conțin, cu siguranță, semnificații greu de deslușit…
***Se pare ca este una dintre cele mai vechi asezari, oricum mult mai veche decat se crede…Cu certitudine, dupa marturii arheologice, in sec VI zona era deja locuita. De scris s-a scris doar prin secolul al XIV-lea ceva, iar subiectul era chiar cetatea a carui ruine le-am vizitat eu azi. Povestea Cetatii Salgo se afla inca invaluita in mister. Batranii satului ii spuneau in 1917 invatatorului satului, Nicolae Bembea: „Cetatea e de pe vremea uriasilor. Acolo si-a ascuns Decebal comorile de frica lui Traian. Dar, cum am zis, cetatea e de pe vremea uriasilor, caci cine ar fi putut cladi atatea ziduri, in varful unui munte atat de inalt si de rapos, decat uriasii? ..”. Academicianul Decea a preluat si folosit intr-o scriere a sa ceea ce a cules invatatorul…
Un document gasit la Targu-Mures vorbeste despre un dezertor, care si-a gasit refugiul in muntii Sibielului si unde lucra la taiat de lemne. Asta se intampla prin jurul lui 1860). Intr-o zi, strabatand padurea, a nimerit la gura cetatii. Mergand printr-un tunel a dat de o incapere cu tot felul de minunatii: „Doi ogari de metal. Decebal cu sfetnicii si cu sotia sa Ezis, tot de metal scump; o closca cu pui cu totul si cu totul de aur, apoi aur, argint, pietre scumpe, din care isi umplu buzunarele si iesi afara”. Nu se stie ce s-a intamplat nici cu dezertorul nostru, nici cu comoara gasita cu el, cert insa este ca a existat un tunel care pornea de la baza dealului si ajungea pana la cetate. I-am fotografiat azi intrarea dinspre cetate si se vede si acum dupa atatia ani ca a fost intens folosita…
Cetatea se afla pe Varful Cetatii sau al Zidului (1098m), iar ceea ce a mai ramas azi este fundatia turnului de supraveghere, care avea o forma perfect circulara si unul dintre ziduri. Se mai disting poarta de intrare si santul de aparare. Cetatea a fost ridicata prin 1300, spun unii, altii zic ca o fortificatie ar fi existat aici de pe vremea dacilor. A fost construita din piatră de carieră şi de râu. In interior am distins acoperita cu crengi, un fel de fantana – cisterna, sapata in stanca si placata cu piatra prinsa cu lut. Posibil ca a fost folosita ca rezervor de apa.
La Cetate se poate ajunge pornind de la Pensiunea Sibiel, spre Crinti, apoi ceva mai sus de confluenta Sighelasului cu Valea Cetatii, in stanga, peste puntea de la pepiniera de pini. Dupa vreo 200 metri, pe dreapta este un drum taiat in padure. Multi dintre cei care ati participat la actiunile de la Sibiel si v-ati dat pe tiroliana, pentru a urca la locul de lansare ati parcurs un segment scurt din drumul despre care vorbesc. Este marcat cu bulina albastra, iar directia este spre Fantanele. Dupa o ora de urcare continua prin padure, (se pleaca de la 675m si se atinge 975m) se ajunge la o poteca pe curba de nivel domoala, care dupa un sfert de ora de plimbare lejera, duce pana sub varful Cetatii. Acolo apare indicatorul bulina galbena care urmat pe poteca din stanga, in 5 minute duce la ruine. Padurea este defrisata in zona pt a da acces si a pune in valoare ce a mai ramas din cetate, asa ca se gaseste relativ usor. Dupa vizita este interesant de continuat drumul pe bulina galbena, pentru a evita monotonia de a merge inapoi pe acelasi traseu ca si la urcare. In 10 minute se ajunge „La Colibe” zona de vatra veche a satului, pt ca trebuie spus ca Sibielul a avut cel putin 3 etape cunoscute: una in care era asezat sus pe Godia, apoi a coborat pe Utea, dupa care s-a extins pe Sighelas.
Sus e minunat, sunt niste panorame exceptionale, cand iesi de pe poteca inchisa intre copaci, vezi pana hat departe. Culmile din zare iti dau senzatia ca strapung cerul, ca ajuns acolo l-ai putea atinge. Poteca trece pe langa niste livezi cu meri batrani si padureti, dar vai ce bune sunt fructele lor acum in toamna tarzie…Mai ales daca iti este foame si sete, asa cum imi era mie azi…Se coboara apoi printre niste case vechi de lemn (ce valoare inestimabila de patrimoniu zace acolo in varf de munte!…) pentru a se ajunge apoi la Valea Cetatii. Care conduce calatorul pana jos la pepiniera, adica locul de plecare. Paraiasul este cel mai bun companion, il simti ca pe un camarad de drumetie. Susurul lui iti incanta urechile, iar pe timp de vara apa sa rece este mai mult decat binevenita…
*(notițe publicate pe singlescamp.ro)
surse foto: Singles Camp , informatii-romania.ro
Descoperă mai multe la SibiuNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
