Muzeul din Avrig s-a înnoit.
Iata ce marturisteste custodele institutiei, dna Maria Grancea: “Am constatat că e mai greu să pui o păioară pe capul unui manechin decât pe al unei tinere neveste, dar am reușit și, până la urmă, stă.
Păioara este podoaba de cap care se pune după cununie, se „despodobește” mireasa de cunună și i se pune păioara și crătința (catrința) roșie în spate.
Fetele își împodobeau păioara cu flori, muguri și mărgele, cu panglici, și-o pregăteau cu drag așa cum își pregăteau și crătința roșie cu „ciucuri pe chelteu” și dantela fină lucrată pe suveicuță. Unele împrumutau păioara. Doamna care ne-a donat păioara mi-a spus că în anul în care s-a căsătorit au fost multe mirese. Fiecare fată își dorea ca podoaba ei să fie cea mai frumoasă si multe dintre tinerele de odinioara au pastrat paioara cu sfintenie, din generatie in generatie”…
Povestea unei podoabe. Mai mult decat o piesa “de decor”, o particica din viata altor vremuri. Pe cand cununia era, inca, o temelie, o taina, o comoara in randul obiceiurilor stravechi.
sursa foto: Maria Grancea
