“Satul… aşezat înadins în jurul bisericii şi al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu şi al morţilor” (Lucian Blaga)
Sângătin (în dialectul săsesc Klinonyeten, Engeten, în germană Klein-Enyed, Kleinegidsdorf, în maghiară Kisenyed, Szászenyed) este un sat în partea de vest a județului Sibiu. Aparține de comuna Apoldu de Jos.
Inainte de a va povesti despre comoara de la Sangatin, spre a v-o duce, pe cat este posibil adanc, in inima, undeva…, tin inadins sa va reamintesc spusele lui Lucian Blaga: “Satul nu este situat într-o geografie pur materială şi în reţeaua determinantelor mecanice ale spaţiului, ca oraşul ; pentru propria sa conştiinţă satul este situat în centrul lumii şi se prelungeşte în mit. Satul se integrează într-un destin cosmic, într-un mers de viaţă totalitar dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic”.
Sangatin: un sat de care abia daca ati auzit… un loc unde vesnicia inmugureste din istoria acelei consecrate axis mundi a satului: BISERICA. Despre care vinovat de putini stiu ca este cea mai veche biserica din lemn din judetul nostru.
Din nefericire, insa, aici timpul a… ranit! Mai mult de jumatate din suprafata pictata este grav deteriorata, iar pe anumite portiuni nici macar specialistii nu mai pot intui scenele biblice existente altadata. Potrivit unui semnal de alarma publicat de ceascadecultura.ro , pictura interioara nu a fost niciodata conservata si restaurata, iar satul – cu doar 50 de familii – nu are fonduri necesare pentru astfel de lucrari. Vorbim despre Biserica de lemn „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” din Sangatin, monument istoric inclus in campania „Salveaza-ti trecutul! Salveaza monumentul!”
Sangatin, sat aflat la vreo 45 de kilometri de Sibiu, in comuna Apoldu de Jos, nu se prea afla pe lista de interes a turistilor si nici macar a celorlalti locuitori ai judetului. Asa se face ca si Biserica de lemn din localitate este prea putin cunoscuta, iar in turul monumentelor istorice din judet – foarte rar cuprinsa. Si totusi sa ai o biserica de lemn de la 1687 nu e chiar la indemana oricarui sat. Cel putin nu in judetul Sibiu, aici biserica din Sangatin este cea mai veche constructie de gen din judet. Daca nu ati vazut-o inca, v-o aratam noi astazi.
Pictura, in suferinta
Odata ce usa bisericii se deschide, ai de ce sa te minunezi. Si de bine, si de rau. Pictura s-a conservat doar la nivelul boltii naosului si pe bolta absidei. In rest, scandura se arata golasa sau brazdata de dare negre, semn ca apa prelinsa pe bolta a ras orice urma de culoare. Putinele portiuni de pictura aflata in stare buna dezvaluie ceea ce pare sa fie cel mai vechi, dar si cel mai interesant ansamblu iconografic din bisericile de lemn din Sibiu, cred cercetatorii.
Pantocratorul, Avraam si Melchisedec, Nasterea Fecioarei Maria, Duminica Orbului sunt cateva dintre registrele aflate in stare destul de buna. In schimb, Cina cea de taina, Vinderea si arestarea Mantuitorului pot fi ghicite doar de specialisti… in rest mai totul s-a transformat in dare negre.
Cause ale degadarii… (?!) Pe de o parte, se vorbeste despre apa infiltrata in lemn; o alta cauza fiind, desigur, stramutarea bisericii. Concret, specialistii sunt de parere ca lacasul ar fi fost pictat inainte de stramutare, iar in momentul transferului spre Sangatin, edificiul a fost partial demontat.
Potrivit unor surse, biserica ar fi fost adusa in satul Singatin prin anii 1680-1685 din locul numit „Valea Spinelui” din Apoldu de Jos si este asezata in cimitir, in spatele curtii parohiale.
E construita din birne de stejar, tencuita si aqcoperita cu sita.
Cu tigla a fost acoperita deabia in anul 1912.
A fost complet refacuta de parintele Gheorghe Badila, pastrindu-i-se forma initiala.
Asa cum se sustine in comentariul pubicat pe www.biserici.org , in momentul demolarii, a fost gasita o scindura batuta in usa bisericii, peste birne cu un text scris cu litere chirilice si dupa care s-a putut deduce ca biserica a fost adusa de fapt, din Topircea.
Clopot de la 1717
Si dupa atata pictura grav deteriorata ai bucuria sa descoperi ca usile imparatesti sunt intr-o stare neasteptat de buna. Dateaza de la 1769, iar autorul picturii este zugravul Pop Ivan din Rasinari, care si-a semnat si datat lucrarea.
Putini stiu si ca aici este adapostit unul dintre cele mai vechi clopote existente pe teritoriul judetului. Este datat 1717 si, ca prin minune, a scapat de rechizitionarea ordonata in 1916 de statul austro-ungar, cand multe clopote au fost luate din biserici si topite. Importanta este inscriptia cu chirilice care atesta venerabila varsta a clopotului: „an[ul] Dom[nu]lui 1717 – popa Toa[der] de la Sangatin – …gatin”. De asemenea, pe acelasi clopot se gasesc urmele in relief ale unei icoane. Ce reprezenta aceasta este greu de spus, dar cercetatorii mentioneaza printre posibilele reprezentari pe Fecioara Maria, flancata de Arhanghelii Mihail si Gavriil. Clopotnita lacasului abia are 1,5 metri inaltime.
De la 1687 sau chiar mai… de demult
„Nasterea” Bisericii de lemn din Sangatin e invaluita in mister: nu se cunosc cu certitudine nici anul, nici imprejurarile edificarii lacasului. Satenii povestesc insa ca ar fi fost adusa din alt sat, candva intre anii 1680-1687, ceea ce inseamna ca la acea data avea deja cativa ani de existenta. Cati? Nu se stie precis, dar exista posibilitatea ca lacasul sa fie existat inca de pe la 1650. De unde a fost adusa biserica? Si aici raspunsul este unul multiplu. In Lista monumentelor istorice, publicata in 2010, se pomeneste ca lacasul ar fi fost adus din localitatea Apoldu de Jos, dar alti specialisti vorbesc deopotriva de localitatile Toparcea sau Ludos.
In traditia satului se spune ca biserica ar fi fost adusa pe Valea Spinelui, deci din(spre) localitatea Toparcea. Varianta este consemnata si in micromonografia comunei Apoldu de Jos, publicata in 1998: „a fost gasita o scandura batuta la usa bisericii peste barne cu un text scris cu litere chirilice si dupa care s-a putut deduce ca biserica a fost adusa, de fapt, din Toparcea” (p. 21).
Intr-o alta versiune, consemnata de parintele Fara din Ludos, in 1970, se spune ca Biserica din Sangatin ar fi fost adusa din satul Ludos. Bazandu-se pe marturisirile tatalui sau, acelasi preot adauga faptul ca biserica „nu a fost desfacuta, ci pusa pe talpi ca de sanie si dusa intreaga, trasa de mai multe perechi de boi si bivoli”.
Demn de luat in seama, documentele nu vorbesc despre aceste inceputuri, dar pomenesc biserica in secolele urmatoare. Astfel, in sematismele Arhidiecezei mitropolitane greco-catolice de Alba Iulia si Fagaras se afirma ca inca din primii ani ai secolului al XVIII-lea, intreaga comunitate romaneasca din Sangatin a fost trecuta la uniatie.
Demn de amintit, de anul 1756 sunt legate doua momente importante din viata acestui lacas. in primul rand, acest an este incizat in partea stanga a usii de la intrarea in biserica, alaturi de o inscriptie care consemneaza 1756 ca fiind anul mortii primului preot greco-catolic din Sangatin, popa Oprea. De asemenea, tot in 1756 este atestata documentar trecerea inapoi la ortodoxie a unui numar insemnat de locuitori ai satului Sangatin. Asa se face ca in Vinerea Mare, ortodocsii si-au adus preotul in biserica, actiune urmata de multe arestari. in 1760, intr-o proclamatie a imparatesei Maria-Theresia se porunceste ca Bisericile ortodoxe sa treaca inapoi la preotii uniti.
Hm… daca ar fi sa il parafrazez pe acelasi mare creator din Lancram, as spune asa… Satul e atemporal. Conştiinţa surdă, mocnind sub spuza grijilor şi a încercărilor de tot soiul, conştiinţa de a fi o lume pentru sine, a dat satului românesc, în cursul multelor secole foarte mişcate acea tărie fără pereche, puterea, sau, mai degraba harul de a se ridica DEASUPRA istoriei, de a trimfa chiar si atunci cand unii isi intorc fata de la dansul, uneori chair abadonandul. Numai ca el nu ne abadoneaza pe noi. Si infrunta chiar si timpul. Dovada, iata, biserica de lemn din SANGATIN. Chiar si ranita, e mai presus de timp si oameni, bucuroasa de orisicine se roaga intr-nsa ori dinaintea ei!
Surse foto: turism.bzi.ro, ceascadecultura.ro
