Şi s-a pornit apoi cuvânt!
Şi patru margini de pământ
Ce strimte-au fost în largul lor,
Când a pornit s-alerge-n zbor
Acest cuvânt mai călător
Decât un vânt!
…Scria Cosbuc in poezia Nunta Zamfirei, opera ce era destinata sa preamareasca traditiile pe cat de pitoresti, pe atat de nezdruncinat ale neamului nostru, si care avea sa vada lumina tiparului pentru prima data in paginile Tribunei din Sibiu. Sa fi fost… predestinare?! Iata ca dupa aproape 126 de ani, versurile poetului taranimii prin radacini ba chiar dau rod la Rasinari…!
Daca exact in urma cu o saptamana va aduceam o dovada, iata ca… povestea se repeta! 
Inca o familie rasinareana ia fiinta AZI in strai stramosesc si-n pas ales, cinstit de prin strabuni… Si, nu putin lucru, ceremonia religioasa si petrecerea au luat drept martor acel viu si invesnicit muzeul al satului romanesc ce odihneste in Dumbrava Sibiului…
Povestea tinerilor insuratei e cu atat mai emotionanta, si cu atat mai profunda LECTIE de ROMANISM, cu cat, mirele, rasinarean fiind insa… e stabilit in Norvegia impreuna cu aleasa inimii. Dar nunta AU VRUT sa o celebreze ACASA, aici unde se spune ca dainuie Gradina Maicii Domnului!
Priviti-i si luati odata cu aceste imagini agheasma iubirii de tara. Aceea care nu se rosteste in talk-show-uri pe la televizor si nici la tribuna Parlamentului…
De cum a dat în fapt de zori
Veneau cu fete şi feciori
Trăsnind rădvanele de crai,
Pe netede poteci de plai:
La tot rădvanul patru cai,
Ba patru sori.
Din fundul lumii, mai din sus,
Şi din Zorit, şi din Apus,
Din cât loc poţi gândind să baţi
Venit-au roiuri de-mpăraţi
Cu stemă-n frunte şi-mbrăcaţi
Cum astăzi nu-s…
Şi alţii, Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n mărgărint!
Ce fete dragi! Dar ce comori
Pe rochii lungi ţesute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint…
Şi ca la mândre nunţi de crai
Ieşit-a-n cale-ales alai
De sfetnici mulţi şi mult popor
Cu muzici multe-n fruntea lor;
Şi drumul tot era covor
De flori de mai.
Iar când alaiul s-a oprit
Şi Paltin-crai a stărostit
A prins să sune sunet viu
De treasc şi trâmbiţi şi de chiu –
Dar ce scriu eu? Oricum să scriu
E nemplinit!…
Şi-n vremea cât s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Să joace-n drum după tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdrângăneii la opinci
Ca-n port de sat.
Trei paşi la stânga linişor
Şi alţi trei paşi la dreapta lor;
Se prind de mâini şi se desprind,
S-adună cerc şi iar se-ntind,
Şi bat pământul tropotind
În tact uşor.
Cu inima deschisa, nu putem decat sa harazim tineri familii casa de piatra si o viata pe atat de frumaosa pe cat nunat lor de basm romanesc ne-aduce aminte sa fim, din nou si pentru totdeauna ROMANI!
A descrie cat mai realist un astfel de eveniment, e o incercare nereusita. Limba romana, in toata bogatia si profunzimea ei, ii e greu sa gaseasca acele cuvinte sa redea maretia si profunzimea unei nunti care, iata, ne raporteaza la splendoarea si nemurirea folclorului nostru!
Lucrarea “Nunta Zamfirei” fusese scrisa cu intentia de a face parte dintr-o proiectata epopee pe motive populare, din care nu au ramas decat cateva fragmente. Alaturi de “Moartea lui Fulger”, poeziile vorbesc despre evenimentele capitale din viata satuli, cum sunt nunta si ritualul inmormantarii.
Cosbuc il urmeaza pe Eminescu din “Calin – file de poveste” insa cu mjloace absolut proprii, zugravind in culori vii o nunta din poveste, desi cadrul si atmosfera redau o nunta taraneasca.
sursa foto: Ansamblul Caluserii Rasinari
