Reîntregirea familiilor etnicilor germani din România cu rudele rămase în Germania ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial s-a dezvoltat în anii dictaturii lui Ceauşescu în cea mai amplă acţiune de cumpărare/vânzare de persoane din istoria modernă a Europei.
Deoarece condiţiile de trai din România s-au înrăutăţit continuu, din an în an a crescut numărul celor care doreau să emigreze.
În public, Ceauşescu afirma că reîntregirea familiilor s-a încheiat, prin emisarii săi, cerea însă sume tot mai mari în valută pentru a aproba emigrările. În baza unor acorduri confidenţiale încheiate între negociatori germani şi români, între 1968-1989 în jur de 230.000 de etnici germani au părăsit România, stabilindu-se în RFG, primele răscumpărări având însă loc în anii 1950.
Crime şi fapte despre care se tace
În deschiderea conferinţei, alocuţiunea deputatului Ovidiu Ganţ (care reprezintă FDGR în Parlamentul României) a recunoscut că, pe acest subiect este necesară o discuţie nu doar istorică, ci şi politică. „ Conferinţa de faţă şi eforturile noastre reprezintă un început, dar e drept că România mai are foarte mult de lucru. Germania poate fi un bun exemplu prin ceea cea făcut, în această direcţie şi România , luând exemplul Germaniei, ar trebui să continue. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial dar şi în perioada comunistă s-au petrecut foarte multe crime şi fapte despre care se tace în continuare. Partea română s-a eschivat de la confruntarea cu realitatea chiar şi după căderea „Cortinei de Fier”. Acum şi România şi Germania sunt în Uniunea Europeană, nu mai este Est şi Vest, RDG şi RFG şi România, undeva, în Est. Sigur, tema nu este simplă deloc, dar nici nu putem să acceptăm tăcerea în continuare”, a punctat Ovidiu Ganţ.
„Afacerea gri”
Cu acest prilej, a fost prezentată pe scurt, lucrarea unui istoric, Liviu Ţăranu, preocupat de problema emigrărilor, care evindenţiază modalităţile în care oamenii erau urmăriţi şi supravegheaţi, încălcându-li-se drepturile la libertatea de exprimare, la confidenţialitatea corespondenţei, etc. Liviu Ţăranu vorbeşte, în acest context, de „afacerea gri”- vânzarea etnicilor germani pentru care, perspectiva emigrării rămăsese ultima soluţie împotriva regimului totalitar, lipsit de flexibilitate şi cantonat în principii care loveau în libertatea omului de rând.
Ernst Meinhardt: despre vânzarea etnicilor germani în cifre
Născut al Timişoara, Ernst Meinhardt este la redactor la Deutsche Welle şi este vicepreşedintele asociaţiei şvabilor bănăţeni din Berlin, preocupat de problematica atât de complexă a vânzării etnicilor germani, de face lumină în acest sector. Domnia sa a vorbit direct, argumentând prin cazuri şi cifre concrete ceea ce a însemnat perioada vânzării etnicilor germani. Şi despre cum „zburau” sume între 7000 şi până la 40-50.000 de mărci pentru câte o persoană sau o familie, câtre statul român. Între cazurile despre care s-a vorbit, a fost dat exemplul unui cântăreţ de rock originar din Braşov, care a emigrat la 23 august 1963, şi pentru care o mătuşă din SUA a acestuia a plătit 17.000 de mărci, dar şi cazul familiei Lang din Sibiu, pentr care s-a plătit suma de 30.000 de mărci (pentru 5 persoane).
Ernst Meinhardt a precizat că „nu e limpede câţi bani s-au cheltuit pentru aceste cazuri, dar sunt izvoare care indică faptul că în perioada 1950- 1967 cca 16.500 de etnici germani au emigrat”.
Cu siguranţă, o problemă extrem de sensibilă, despre care trebuie să se ştie adevărul şi pentru care istoria şi mai ales cei care pot trebuie să facă dreptate.
