Dupa datul crestin, azi, la 40 de zile de la sarbatoarea Invierii, avem in calendar si… mai cu seama in inimi, Praznicul Înălţării Domnului- orânduit după 40 de zile de la Paşte într-o zi de joi, a patra zi din săptămână (!)
Nu intamplator! Semnificaţia cifrei patru este întâlnită frecvent în legendele biblice, referitoare la evenimentul Înălţării: Există patru Evanghelii (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan), patru puncte cardinale, patru faze ale lunii, patru anotimpuri, potrivit click.ro.
Teologii spun ca in scrierile bisericeşti se face o analogie cu această cifră-simbol. Se spune că, după 40 de zile de la Înviere, Iisus s-a înalţă la cer şi, de atunci, a început să vegheze asupra întregului univers, asupra celor patru puncte cardinale ale lumii, în calitate de stăpân şi de protector al tuturor.
De asemenea, în cele patru Evanghelii (după Matei, Marcu, Luca şi Ioan) sunt relatate atât întâmplări din viaţa pământeană a lui Iisus, cât şi din clipa Înălţării Sale la cer.
Inaltarea Domnului sarbatorita in vechime odata cu Rusaliile
Aflam ca cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor”, compusa in anul 332. Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.
Inaltarea Domnului este sarbatoarea in care, pentru ultima data din an se rosesc oua, dupa datina- 40, insa, in unele sate din Ardeal, obiceiul este pastrat si de Rusalii, la Cinzecime.
Folcloristii ne incredinteaza ca si azi, in multe zone rurale se mai pastreaza cateva traditii sau superstitii, cum ar fi:
• Legarea frunzelor de nuc peste brau in aceasta zi este una benefica, deoarece insusi Mantuitorul le purta in momentul Inaltarii la cer. Pe langa puterea lor tamaduitoare, se spune ca frunzele de nuc sunt de fapt limbile de foc (o alta forma pe care o poate lua Sfantul Duh) ce l-au inconjurat pe Iisus.
• Se considera ca cerurile sunt deschise de la Paste la Inaltare. Astfel, cei care mor in aceasta perioada nu mai trec prin judecata de apoi, ajungand direct in rai.
• Tot acum se impart pomeni pentru morti, indeosebi branza, ceapa verde, paine calda si rachiu.
• O alta superstitie spune ca , pentru a avea o recolta bogata, trebuie sa iti faci semanatorile pana de Inaltare.
• In unele parti ale tarii , flacaii si fetele de maritat se duc in padure pentru a culege frunze de alun. Acestea sunt folosite pentru diverse leacuri sau pentru dragoste.
• Casele si mormintele se impodobesc acum cu frunze de paltin.
• O legenda straveche povesteste ca, la nasterea lui Iisus, caii din acea iesle au suparat-o pe Fecioara Maria, aceasta blestemandu-i sa nu se sature decat la Inaltare, nu de Pasti. Astfel, Pastele Cailor avea cu totul alta semnificatie, de “mai tarziu”, dar in timp a capatat intelesul de astazi.
• Inaltarea Domnului este considerata o sarbatoare la fel de mare ca cea a Invierii, credinciosii inrosind oua si petrecand intocmai ca in ziua de Pasti.
Adevarat s-a Inaltat!
