Iarna, pe la noi…

Fain îi Ardealul… chiar şi-atunci când năpădeşte omătul, şi viscolul se-ndeasă în sat… Şi-atunci când Crăciunul rămâne doar în lumânarea din brad… ies juni la jucat, iar nămeţii-s cât şura!

Totul e alb ca spuma laptelui, ca lâna mioarelor ce umplu vara munţii, totul cântă colind din neam, totul e dalbă lumină… De-i ceas îngheţat pe uliţi, pe vale, colindele duduie în sobele sufletelor şi pita se coace cu spor. Totu-i fain, totu-i minune…

Ardealul e dalb, în inimi de fete şi feciori… în mâini de buni ce fac cozonaci şi culcă minuni în turnul cu slănini ce-n tot veacul veghează biserici. Totul e cald, chiar de îngheţă, Ardealul e n soi de „ţară a minunilor” (mirosind puternic a urdă, a cârnaţi ciobăneşti), pe care o descoperi cu fiece fulg, cu dangătul fiecărui turn cu ceas, în cetinile doldora de nea, în pasul junilor neosteniţi, în iile juneselor ţesute parcă într-o împărăţie a albului şi negrului de-un ritm ce coboară din doine din alte vremi…

Fain îi Ardealul cu tot ce-i al lui. Oriunde priveşti: în inimi de juni, în joc, în poveşti, în străvechile „tronuri” (lăzi de zestre în stil săsesc), în bucatele alese, în peisajele ce par să se aştearnă dinaintea Crăiesei Zăpezii…

Haideţi să-l înconjurăm, să-l alintăm cu priviri şi colinde, cu bucuria că-i al nost’, că şi de subnămeţi străluce şi cântă, încăpăţânat în tinereţea-i fără bătrâneţe de la care avem atâtea de învăţat!!!

 

Surse foto: CNM ASTRA, CJCPCT Cindrelul- Junii Sibiului