Vreme trece, vreme vine, Dumnezeu… pe toți ne ține! Cu mic, cu mare, ținem la tradițiile noastre, românești, săsești sau ungurești- ele sunt valori moștenite și aduc în cotidian nu doar un crâmpei de istorie ci și puțin din sufletul oamenilor care le-au pus temelie și celor ce le-au păstrat.
Un obicei unic se păstrează la Săcădate și tinerii îl reeditează în fiecare an, in cea de a doua zi a Paștelui catolic, după cum ne încredințează Maria Grancea- marele suflet al tradițiilor din zona Avrigului. „Pare barbar pentru unii, dar îmblânzit în ani și cumințit de reguli noi, prilej de veselie acum, aduce în amintire un eveniment trist din viața comunității: cândva, refugiați în biserică din calea năvălitorilor. localnicii au fost dați de gol de cântatul unui cocoș pe care o femeie îl adusese cu ea- singura ei avere. De atunci, de secole, locuitorii maghiari ai satului Săcădate își iau revanșa de la… cocoș”.
Așa că lunea de Paști, la Săcădate ficiorii bat cocoșul, după care cel ce va reuși să-l prindă va fi ovaționat de tineri și mai apoi se va lăsa cu petrecere și joc!
sursa foto: Maria Grancea
