Aura Ion, studenta care a decedat în accidentul aviatic din Munţii Apuseni, a fost îngropată azi cu onoruri militare. Adică, ca un erou! Iar asta mă face să-mi ridic câteva semne de întrebare…
Aura Ion nu a făcut nimic deosebit în timpul zborului sau după accident. A fost o victimă care, din nefericire, a decedat în urma tragicului accident. Nici măcar lacrimile care i-au îngheţat pe obraji nu o puteau face eroină…
Şi atunci, cum de a avut parte de onoruri militare?!
Cred mai degrabă că, aşa cum ne stă nouă în fire, am descoperit-o pe Aura Ion, o tânără necunoscută până acum, în vârstă de doar 23 de ani, abia acum! Pentru că onorurile militare au fost consecinţa faptelor şi atitudinii ei din timpul vieţii. O atitudine plină de compasiune pentru semeni, de dăruire, de dorinţă de a învăţa şi de a face bine. Din păcate, în timpul vieţii a fost prea puţin băgată în seamă…
Aşa cum de altfel păţesc mulţi tineri capabili ai acestei ţări. Sunt nebăgaţi în seamă, sunt nesprijiniţi, nu li se oferă oportunităţi şi nu li se prezintă onoruri militare atunci când sunt în viaţă, apreciindu-li-se valoarea şi implicarea în societate. Şi, credeţi-mă, sunt o mulţime de tineri capabili! Inclusiv în zona noastră!
Aş vrea să cred că onorurile militare nu au fost decât un element de marketing. Că la noi se practică asta până la cele mai înalte vârfuri… Însă, ca să mă conving, ar trebui să văd că tinerilor li se dă o şansă, că sunt sprijiniţi/lăudaţi/apreciaţi pentru ceea ce fac atunci când sunt în viaţă! Pentru că, să nu uităm, Aura Ion a fost apreciată pentru ceea ce s-a descoperit despre scurta sa existenţă, abia după deces!
Nu e păcat?! Hai să facem ceva pentru tineri! Hai să le dăm o şansă! Turda, România… e a lor!
