Popas la biserica Sf Parascheva din Tălmăcel: sălaşul butoiaşului cu galbeni

O evlavie aparte faţă de Sfânta Parascheva au şi credincioşii din Transilvania. O istorică zidire închinată Sfintei Parascheva găsim la Tălmăcel, un sat aflat la poale de munte, la nici 25 kilometri de Sibiu. Nu doar hramul aseamănă lăcaşul cu bisericile unice din nordul Moldovei, ci şi pictura exterioară şi chipurile sfinte zugrăvite în interior.

 Despre credinţa localnicilor şi comorile pe care le păstrează şi în care cred localnicii aflăm de pe site-ul Mitropoliei Ardealului. Satul Tălmăcel este atestat documentar la 1453, în documentele care amintesc de vizita regelui Ladislau al IV-lea în această zonă. La 1488 apar şi primele menţiuni despre comunitatea românească din Tălmăcel, care număra la acea vreme doar 10 familii. Se ştie că la Tălmăcel românii au convieţuit secole la rând cu saşii, lucru confirmat şi de anumite acte fiscale din secolele XV-XVI.

Comunitatea românească s-a dezvoltat cu tihnă şi înţelepciune cu bucuria cunoaşterii dar şi a păstrării tradiţiilor.

 Conform sursei citate, în acest context, zidirea unei biserici de piatră a devenit o necesitate şi un deziderat. Lăcaşul de cult a fost ridicat în perioada 1776-1784, prin cheltuiala credincioşilor din acea vreme. Nu trebuie uitat faptul că în vremurile zidirii, Transilvania era zguduită de Uniaţie, iar românii ortodocşi nu mai aveau mitropolie. Chiar dacă evenimentele religioase şi politice cu rezonanţă în această parte a secolului al XVIII-lea influenţau negativ viaţa românilor din Ardeal, credincioşii din Tălmăcel au găsit puterea de a se angaja la o lucrare măreaţă.

 

Locul legendei butoiaşului cu galbeni

Ridicată din cărămidă şi piatră de râu, biserica a impresionat de la început prin dimensiunile ei monumentale, arhitectura deosebită şi frumuseţea spaţiului liturgic. Zidirea a fost făcută pe locul unei vechi biserici de lemn, care nu se mai păstrează. Pe aceleaşi locuri ale parohiei se află acum şi şcoala din localitate, instituţie ridicată prin eforturile familiei de preoţi Roman, care au slujit 200 de ani la Tălmăcel, din tată în fiu.

 Ei bine, „există o legendă legată de zidirea bisericii noastre. La 1778, când zidirea ajunsese la turn, comunitatea nu a mai avut resursele necesare pentru finalizarea lucrărilor. După o iarnă foarte grea, a urmat o primăvară ploioasă, iar credincioşii se temeau că zidirea va avea de suferit. Nişte alunecări de teren au adus bolovani pe un pârâu, iar printre aceşti bolovani sătenii au găsit un butoiaş de galbeni. Cu aceşti bani s-au plătit meseriaşii, dar şi celelalte lucrări“, povesteşte preotul paroh Gabriel-Ioan David. Tradiţia sătească ne spune că românii au trudit mult la zidirea bisericii. Se spune că piatra era cărată de la câţiva kilometri, în carele cu boi, iar varul era adus chiar de săteni, în desagi, de la 14 kilometri distanţă. Lăcaşul de cult are o arhitectură deosebită la interior. Altarul este boltit semicilindric, naosul este acoperit cu două cupole, iar în pronaos există o cupolă mai mică, peste care s-a ridicat turnul. Reparaţii capitale s-au făcut la biserică în 1880, când maistrul zidar Johann Fabiak din Şelimbăr a refăcut exteriorul. În 1972, au fost reparate acoperişul, turnul şi exteriorul. La acea dată, biserica a fost pictată la exterior după modelul bisericilor din nordul Moldovei.

 

 

Demn de remarcat, biserica „Sfânta Parascheva“ din Tălmăcel păstrează pictura originală, de o valoare inestimabilă şi cu scene unicat. Pictura a fost realizată la doar doi ani după finalizarea lucrărilor de zidire şi aparţine unor vestiţi maeştri din Poplaca, judeţul Sibiu. „Cei doi pictori renumiţi Oprea şi Pantelimon din Poplaca au realizat o operă impresionantă. Cel din urmă pictor este cunoscut pentru că a restaurat pictura Bisericii Domneşti de la Curtea de Argeş şi pentru că a pictat biserica din Răşinari“, conform spuselor preotului Gabriel-Ioan David, citat în articolul postat de Mitropolie. Semnătura pictorilor apare în original pe colţul din dreapta al catapetesmei, lângă anul în care a fost realizată pictura.

Dintre scenele unicat ale bisericii amintim Chipul Mântuitorului Iisus cu trei feţe, simbolizând Sfânta Treime, reprezentat pe cupola din pronaos. Chipul Mântuitorului este înconjurat de simbolurile celor 12 semne zodiacale. Pe bolta altarului este reprezentată Maica Domnului cu Pruncul, în plan secund fiind pictaţi cei trei sfinţi care au scris Liturghiile, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie Teologul. Chipul Pantocratorului de pe bolta centrală este reprezentat în chip de rugăciune, iar în alt registru este reprezentată Liturghia cerească.

Tradiţiile specifice Tălmăcelului sunt păstrate de localnici cu multă dragoste faţă de trecutul strămoşilor şi de valorile neamului. Printr-un proiect iniţiat de preotul paroh Gabriel-Ioan David, copiii de la şcoala din sat au participat la o serie de cateheze, şi mai ales la câteva sesiuni de învăţare a pricesnelor şi cântărilor bisericeşti care au înfrumuseţat secole la rând slujbele bisericeşti. Cântăreţii mai în vârstă, care au primit la rândul lor aceste cântări vechi de la strămoşi, alături de părintele David, i-au învăţat pe elevi să cânte aceste minunate pricesne.

… Aşadar, de vă-ntâmplaţi la Tălmăcel, faceţi un popas al sfânta biserică- mândria acestui sat străbun.  

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: