Dacă Baiazid credea că se-mpiedică de-un…”ciot” în persoana lui Mircea cel Bătrân, noi, cei de-acum ne-mpiedicăm de-adevăratelea de cioturile propriiilor prejudecăţi, gânduri şi mai cu seamă de bârnele, buştenii şi scaieţii otrăviţi care răsar din neputinţa noastră de a percepe normalitatea, ori din încăpăţânarea de a scotoci în căutarea nodului din papură. De dragul talk-show-ului ca să nu yic al bârfei televizate.
Iată cel mai recent exemplu. Azi, preşedintele Klaus Iohannnis a avut… “proasta inspraţie” de a merge la slujba duminicală de la Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Cum însă domnia sa este evanghelic lutheran, după confesiunea augustană, imediat s-au iscat discuţii, suspiciuni, semen de întrebare. Şi cum, “colac peste pupăză”, Mitropolitul Ardealului i-a oferit înaltului oaspete, jilţul pe care de obicei stă Patriarhul, sau alţi înalţi prelaţi dacă asistă la serviciul religios, iaca temă de talk-show, subiect de dat cu bâta şi-n biserică, şi-n preşedinte, şi chiar în credincioşii care au acceptat, “în spirit de turmă” aşa ceva- un “ceva” care în opinia unora ar vorbi despre “încercarea Bisericii Ortodoxe de a se pune bine cu noul şef al statului” şi tot aşa. Ce mai tura-vura, sămânţă de scandal şi de despicat firul în… 20, nu în patru, că şi aşa n-avem altele de făcut. Bârfa doar e sport national. Dacă renunţăm la ea, ne pierdem antrenamentul!
Nu cumva şi ninsoarea…?! O fi aranjat PreaSfinţitul cu Doamne-Doamne, aşa, ca să dea bine la décor, când iese Iohannis din biserică…?!
Nu cumva încercăm de dragul scandalului să facem din ţânţar armăsar, să zicem că totul e negru şi să strâmbăm din nas din pură obişnuinţă??? Nu cumva chiar nimic , dar absolut nimic nu ne mai convine??? Sau pur şi simplu uităm că în ţara asta sunt, de fapt, teme mult mai arzătoare, subiecte mult mai profunde decât un jilţ dintr-o catedrală? Dacă îl fua careva, nu ieşea atâta vâlvă!!!
