Ajunul Bobotezei, din 5 ianuarie, este prima zi de post din noul an, dupa 11 zile in care nu au mai fost restrictii alimentare, în aureola sarbatorilor Nasterii Mantuitorului si Anului Nou. (se spune ca acum se incheie cele 12 zile magice ale iernii).
„Oamenii se pregatesc pentru a preintampina cum se poate mai bine marea sarbatoare si de aceea, inaintea zilei de Boboteaza avem o zi in care se ajuneaza, adica Ajunul Botezului. Este o zi de pregatire duhovniceasca prin post aspru pentru a preintampina aceasta mare sarbatoare a Botezului Domnului”, a declarat pentru MEDIAFAX, parintele Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane.
Postul din ziua de 5 ianuarie este pastrat din secolele IV-VI, cand catehumenii se pregateau sa primeasca botezul. Dupa ce erau botezati, puteau sa participe pentru prima data la Liturghia credinciosilor si sa se impartaseasca.
Ajunul Bobotezei face parte din categoria posturilor de o zi din cursul anului bisericesc, alaturi de Inaltarea Sfintei Cruci praznuita la 14 septembrie, si de Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, pomenita la 29 august.
Ajunul Bobotezei
Ajunul Bobotezei era, in egala masura, si un moment favorabil farmecelor, descantecelor si altor practici magice. Dimineata, inainte de aprinderea focului, se strangeau cenusa din soba si gunoiul din casa pentru a fi pastrate pana in primavara, cand se presarau pe straturile cu legume „pentru a le face rodnice si a le proteja de gujulii”. Fanul de sub fata de masa si bulgarii de sare se adaugau in hrana animalelor „pentru a le feri de farmece, de boli si de duhurile rele”. In acelasi scop era folosita si agheasma luata de la preotul care venea cu Iordanul.
Se credea ca daca, in dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii erau incarcati cu promoroaca, acestia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea ca animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Boboteaza despre locurile unde sunt ascunse din timpuri imemoriale, comorile.
In aceasta zi erau interzise certurile in casa si nu se dadea nimic ca imprumut, nici macar jaratec din focul din vatra.
Asa cum sustin folcloristii, in sfanta seara de Ajun se savarseau practici de aflare a duratei vietii sau a ursitului, in cazul tinerelor care voiau sa se marite. Inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri, va fi cel al carui carbune se va stinge mai repede. Tinerele fete puneau busuioc sub perna, sa isi viseze alesul, iar in dimineata de Boboteaza se spalau pe fata cu apa rece pusa intr-un vas unde se arunca un ban de argint sau, in alte parti, un ou proaspat.
Localnicii din Rod, sat din Mărginimea Sibiului, așteaptă întotdeauna preotul cu leveș pe masă. Leveșul se face din colacii sau din pâinea coaptă la Crăciun. Pentru prepararea leveşului se foloseşte pâine mai veche, care se taie în bucăţi. „Într-o cratiţă se pune moare îndoită cu apă, şi într-o altă cratiţă e ceapă călită cu un pic de paprica pe ea. Moi pâinea în zama de varză şi o pui pe farfurie şi pui câte 2-3 linguri de ceapă pe ea.” Reţeta de secol XXI respectă cutumele din lumea satului tradiţional, doar că „acum leveşul se face cu pâne, da înainte se făcea cu colaci, copţi în cuptor de Crăciun, şi ăştia erau tari şi se băgau în zama asta de varză.”, spun localnicii. Leveşul se mănâncă cu fasole frecată, cu ceapă şi cu ridiche neagră, din toate se serveşte în acelaşi timp; ridichea se curăţa de seara şi se ţine în apă, dimineaţa se scoate din apă şi se rade, după cum aflăm dintr-un articol publicat de traditiisibiene.ro, ca urmare a cercetarilor de terem intreprinse de specialistii CJCPCT Cindrelul Junii Sibiului.
sursa foto: traditiisibiene.ro, CJCPCT Cindrelul-Junii Sibiului
