Lole haioase, Lole ce-mpart noroc… Lole nebune. Hai la joc. Tot să fi fost vreo 200. pline de har şi de tainele unui obicei străvechi, iată, nealterat. Ba dimpotrivă, iubit, admirat şi promovat cum se cade. Pentru că vine din vechime şi vorbeşte despre sufletul şi credinţele oamenilor de demult, dar şi de acum. Pentru că, în egală măsură ţine hangul unor meşteşuguri şi bresle, dar şi bucuriei şi poartă, nestingherit, harul oamenilor locului de a face sărbătoare din orice gest, din orice prilej de bucurie pură.
Au jucat, au făcut paradă, au împărţit gogoşi şi zâmbete şi vorbe bune… şi s-a strâns lume de pe lume să e vadă, să le fotografieze, să le… ţină minte aşa cum sunt, năzdrăvane şi multicolore, pline ochi de tradiţie şi puritate.
Agnita, 2 februarie 2014.
Incă o zi de neuitat pentru localnici, oaspeţi, Lole şi… pentru copiii cu gâturile şi ochii lipiţi de panorama veselă.
Cea mai veche atestare a acestui obicei, care indică şi conţinutul semantic, se găseşte în „Indiculus superstitionum et paginarium” din secolul al XVII – lea. Tradiţia orală nu ne poate explica originea obiceiului. Pentru elucidarea discuţiei am cercetat mai multe izvoare scrise din care menţionez articolul din revista „Korespondenzblatt” din anul 1900. Autorul precizeaz` că” obiceiul lolelor” nu se practica numai în Transilvania, ci şi în multe localităţi din Europa Centrală, situate în Austria, Elveţia, şi în sudul Germaniei.
Franz Friedrich Fronius descrie în anul 1882 pentru prima oară obiceiul de carnaval al lolelor din Agnita. Obiceiul acesta s-a practicat de-a lungul secolelor în ultima duminică din luna februarie fiind strâns legat de „parada meşterilor şi calfelor” şi de cea a „breslelor
De unde provine denumirea de LOLE/URZELN ?
Aşa cum precizează Camelia Ştefan, muzeograf în cadrul Muzeului ASTRA, denumirea de Lole vine de la „lallen” – a se bâlbâi, ceea ce se referă la felul de a vorbi sub mască.
Denumirea de lole se folosea doar în limba română. Etimologic, cuvântul săsesc „Urzeln” nu s-a putul traduce. Se presupune că denumirea cuvântului “Urzeln” derivă de la îmbrăcămintea confecţionată din resturi de textile, ceea ce în dialectul săsesc din Agnita se numea „Urzen”.
Legenda Lolelor
O altă variantă a denumirii de Urzeln îşi are originea într-o legendă transmisă oral. Se spune că acest obicei s-a născut în secolul al XIII -lea în vreme ce hoardele tătarilor năvăleau micuţul târg săsesc al Agnitei. Sursa citată aminteşte că locuitorii, speriaţi de urgiile făcute de aceştia s-au refugiat în biserica fortificat. decimati de repetatele atacuri, dar şi de foamete şi epidemii. Câţiva dintre bărbaţi care îşi pierduseră curajul, preferând jugul sclaviei (a unei morţi sigure) s-au repezit să deschidă duşmanilor porţile cetăţii.Văzând acestea, fiica unui blănar pe nume Ursula,s-a îmbrăcat într-un costum de bărbat confecţionat din pânză albă pe care erau cusute bucăţi de zdrenţe de culoare neagră.În spate avea prinsă o talangă iar în mână un bici, faţă fiindu-i acoperită de o mască demonică.
Astfel costumată, Ursula plină de curaj a ieşit cu pocnete de bici şi în sunete asurzitoare de talangă în faţa duşmanilor. Tătarii, speriaţi, crezând că este diavolul au intrat în panică părâsind localitatea. Astfel, Agnita a fost salvată. În amintirea acestei faptei de curaj de care a dat dovadă Ursula se sărbătorea ziua Ursulei, cunoscută sub denumirea de „Urzelntag”.
Demn de precizat, şi în comuna Chirpăr se păstrează un obicei similar, „Botezul Lolelor”.
Sursa foto: Centrul Creaţiei Junii Sibiului
