„În această dimineaţă, la piaţa de vechituri din Sibiu, am găsit această fotografie de familie din Ardeal, o fotografie care ne dă întâlnire prin 1920. Ce m-a interesat la acest clişeu, este imaginația și pasiunea unui fotograf anonim, care a imortalizat subli o imagine bună de transpus în chip de tablou. Intresant mi se pare cum artistul a folosit drept fond o pânză neagră, într-un decor cu baloți de paie în fundal, în semiîntuneric. Un scaun pentru a sprijini pe cel mai mic. Bărbatul întors din primul război mondial, un țăran luptător, bucuros că e înapoi, în sânul familiei, trei copii şi o femeie tânără…. încercând cu toții să recupereze timpul pierdut. Ar fi, de fapt, o mulţime de lucruri de spus despre acest „film mut” cu oameni demni și buni români.
E de luat în seamă, peste toate, pivirea personajelor către fotograf, o privire aspră, dar plină de „miez”, care inspiră și pruncii… iese la iveală statura lor, sobrietatea, unitatea, bucuria de a fi împreună, solemnitatea unui moment de familie așteptat atâta…”
El însuși emoționat de găsirea unei asemea fotografii cât o poveste de demult, din România profundă, Louis Guermond, francezul-sibian ne dă dovadă, nu doar prin aplecarea către imaginea „pierdută” printr-un târg de vechituri, dar și prin sensibilitatea cu care surprinde în cuvinte ceea ce vede, că IUBEȘTE ROMÂNIA. Iată: o fotografie, în mâinile lui, ale fotografului mereu inspirat, ale celui care parcă înadins și-a propus să ne reînvețe să iubim ce-i al nostru din veac, devine un mic tezaur de suflet.
MULȚUMIM, LOUIS!
