Preşedintele României, Klaus Iohannis, a promulgat anul trecut Legea privind instituirea Zilei Naţionale a Costumului Tradiţional din România.
Românii vor sărbători, astfel, în cea de a doua duminică din luna mai, Ziua Naţională a Costumului Tradiţional din România, acel templu la purtător, (cum îl numea reputatul profesor Ioan Sorin Apan), pe care încă mulți țărani îl venerează, țesându-l și purtându-l cu respect, cinstindu-l duminica și la sărbători așa cum îi datul din străbuni.
“Cu prilejul Zilei Naţionale a Portului Tradiţional din România se vor organiza activităţi sociale, spectacole şi concursuri cultural-artistice, prin care se evidenţiază valorile inestimabile pe care le reprezintă costumele tradiţionale specifice fiecărei zone, şi se difuzează, prin mijloacele de informare în masă, materiale ce vizează domeniile de interes ale tezaurizării patrimoniului cultural material şi ale patrimoniului cultural imaterial la nivel naţional”, se arată în noua lege.
Potrivit acestui act normativ, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot acorda sprijin material, financiar şi logistic pentru organizarea sărbătorii Zilei Naţionale a Costumului Tradiţional din România.
Organizarea activităților desfășurate cu prilejul acestei sărbători urmează a fi susținută, la nevoie, din punct de vedere material, financiar și logistic, de către autoritățile administrației publice centrale și locale și de către serviciile publice din subordinea acestora, cu atribuții în domeniile educației, culturii, cercetării, turismului, protecției mediului, sănătății și finanțelor. Conform AGERPRES, acestea pot institui și distincții specifice, spre a fi acordate persoanelor cu merite deosebite în promovarea tradițiilor populare. De asemenea, Institutul Cultural Român și Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni pot susține financiar și logistic dezvoltarea unor programe culturale sau multiculturale specifice acestei zile.
Așadar, amintiți-vă de acest vajnic și binecuvântat tezaur. Purtați-l și cinstiți-l precum cinstiți pe părinții și bunii voștri.
“Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conține o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste și ne dau în același timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă.(…)
Asta este adevăratul brand românesc, templul la purtător – costumul popular tradițional, în care românul a știut să-și etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenței sale. Atunci avea și textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Căci pe costum este scris același lucru – iată o viziune teologică deja! – anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută și astfel să-și taie un drum înspre Dumnezeu.
Un costum nefalsificat trebuie să conțina o narațiune cosmologică, e o minirecapitulare a cosmosului. Și este mai ușor să întelegi, dacă te ajuți de textul unei colinde, care capătă astfel, alăturat simbolurilor de pe costum, un înțeles aparte: ‘Iată vin colindatori/ Printr-înșii și Dumnezeu /Îmbrăcați într-un vesmânt / Lung din cer până-n pământ/ Scris e-n spate, scris e-n piept/ Scris e-n șale, scris în poale/ De-amândouă părțile scris câmpul cu florile/ Iar prejurul poalelor scrisă-i marea tulbure/ Pe-ai săi umerei scriși sunt doi luceferi/ Pe umărul de-a dreapta scrise-s Soarele și Luna/ Pe umărul de-a stânga închipuită-i lumea‘.”(Ioan Sorin Apan)
sursa foto: Louis Guermond
