Tradiţiile se păstrează încă în Vurpăr, dar încet, încet parcă s-ar duce.
Astfel, una câte una, acestea dispar din cauză că oamenii care le practică îmbătrânesc şi mor, iar urmaşii lor… prea puțini mai sunt interesaţi să le ducă mai departe, într-o eră a tehnologiei, informaţiei şi vitezei.
Cu toate acestea, aici, la Vurpăr, dacă baţi la porțile din sat, încă mai dai peste meşteşugari iscusiţi care te încântă cu har lor, cu rodul trudei lor.
Este cazul lui tanti Maria de lângă Cămin, care ani de zile a țesut covoare, ștergare, fețe de masă, trăistuțe, păsturi ba chiar a țesut pânza pentru iile copiilor săi pentru că pe vremea când aceștia erau la dansuri nu se găsea pânză albă și trebuia să le facă haine românești. Acum nu mai țese. Munca ei de ani de zile stă frumos stivuită în dulap, asemeni unei cărții vii, despre meșteșug și pasiune.
Din când în când, mai coase la mașină câte o fustă sau câte o șurță pentru ea sau pentru câte o vecină care se mai îmbracă ca o gospodină, după cum e datul străbun.
Sursa foto: Comuna Vurpăr
