„…Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte”. (Blaga)
Ca sa înțelegem cum e natura și lumea … mai trebuie să urcam pe anumite culmi și o s-o vedem și noi … dumnezeiește…
Are dreptate autorul acestor fotografii.
Și, dacă priviți cu luare aminte, imaginile însuflețesc toate cele câte le știm frumoase și de nezdruncinat despre sat și poveste, despre liniște și lumină.
Soroștin. Un sat sibian pe care abia daca-l știați. De-acum, îl iubiți… Pur și simplu. Pentru că aici, în Ardeal, în împrejurimile Sibiului, satele capătă chipuri de îngeri. În icoane… fiecare cu oamenii și tradițiile sale.
„Vedeam satul aşezat oarecum înadins în jurul bisericii şi al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu” (Blaga)
*Soroștin, mai demult Șoroștin, Șoroștiu, (în dialectul săsesc Schorstn, Schoresten, în germană Schorsten, Schoresten, Schorosten, Schorstein, în maghiară Sorostély) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România, arondată la comuna Șeica Mică.
Comuna Şeica Mică cu satul aparţinător Soroştin au un trecut istoric bogat. Pe teritoriul comunei s-au găsit aşezări fortificate din epoca bronzului, cu straturi suprapuse de locuire până în secolul VI. Apoi au fost descoperite aşezări din perioada geto-dacică şi perioada romană.
Potrivit informațiilor de pe site-ul www.seicamica.ro, prima atestare documentară a comunei Şeica Mică datează din anul 1316 sub numele de VILLA SALCHELK, iar localitatea Soroştin este atestată în anul 1319 sub numele de VILLA SORENSTEN.
Sursa foto: Suciu Aurelian
