…Am intalnit-o oarecand, la Olimpiada de Mestesuguri Artistice Traditionale. I-am privit cu admiratie mainile batucite de impunsaturile acului si ochelarii batrani cu multe dioptrii ca-I sunt ca aerul, ca sa duca cu indarjire mestesugul mai departe. I-am sorbit privirile blajine, prin care vorbeste BUNICA dintr-nsa, i-am ascultat dezlegarile de glas, cu care tese povestea unei traditii care ii e pita si sare, soare si… sarbatoare. Am vazut-o cum trudeste cand vorbeste si cum da clipa de clipa lectii de devotement, arta, pasiune oricui ii sade alaturi.
In ochii ei, ai MARIEI NAN (caci despre acest OM va povestesc azi), am vazut Arpasul de Sus in… “vesnicia” lui. Cu tot cu istorie, oameni, ghibolite si traditii… in mainile ei, i-am vazut pe toti taranii aceia de sa-i pui la inima, in ia ei am ascultat zgomotul neauzit al acului invrednicit de maini maiastre.
Anul primei atestari documentare a Arpasului este 1223 in actul Rivulum qui dicitur Arpas.In anul 1765,satul a fost militarizat si a facut parte din Compania a VII-a de granite a Regimentului I de Granita de la Orlat pana in anul 1851,cand regimental s-a desfiintat.
Prin traditie,localitatea Arpasu de jos a facut partea din Tara Fagarasului si judetul Fagaras,dupa desfiintarea caruia a intrat in Regiunea Stalin respectiv Brasov.iar incepand cu anul 1968 face parte din actualul judet Sibiu.
De-a lungul timpului Arpasul de azi a avut mai multe denumiri in functie de limba de care se vorbea si de perioade:
- in ungureste:Alsoarpas
- in germana:Unterarpasch
- 1511:Arpas,Also Arpas
- 1556:Also Arpas
- 1629:Also Arpas
- 1808:Arpasu de dzsosz
- 1830:Arpasu-gyin zsosz
- 1850:Arpasu din zsosz
- 1854:Also-Arpas,Arpasu de jos
Perioada interbelica a reprezentat un punct esential in dezvoltarea asezarii in acest interval de ani numarul gospodariilor aproape s-a triplat,toate acestea adunadu-se de-a lungul drumului.
Dupa al Doilea Razboi Mondial s-a produs o explozie in evolutia asezarilor,in numai 15 ani s-au construit aproximativ 100 de gospodarii,satul capatand un aspect de copac cu multe ramificatii,s-au construit cladiri si in lunca Oltului in nordul localitatii si in sud spre muntii Fagaras.
O perioada foarte buna in dezvoltarea asezarii rurale a fost al VI-lea deceniu al secolului XX,cand intr-un timp relativ scurt s-a construit foarte mult,iar satul si-a marit considerent dimensiunile.
Potrivit traditiei,satele fagarasene ,,de jos”,sunt asezari mult mai noi decat cele ,,de sus”,de unde au coborat pe luncile raurilor catre Olt,fiind adevarate replici ale celor de sub munte.
Întodeauna ţinutul cunoscut sub numele de Ţara Făgaraşului, din care face parte şi Arpaşu de Jos a fost stăpanit de romani sau înaintaşii acestora, iar mai târziu a stat sub scutul domnilor Ţării Româneşti, care de fapt au descins din această parte de ţară, peste munţi, începând cu legendarul Radu Negru.
În documenentele latine, zona se numea Terra sau Silva Blachorum et Bissenorum adică Ţara sau Pădurea Romanilor şi Pecenegilor. Treptat, stăpânirea ungurilor s-a apropiat de sudul Transilvaniei, dar ţinuturile Almăşului şi Făgăraşului au continuat încă multe veacuri să stea sub domnii munteni. La 1223, regele Andrei II-lea înzestrează prin uzurpare de autoritate,in dauna romanilor, mănăstirea cisterciana din Cârţa (înainte de stabilirea saşilor) cu pământuri luate cu japca de la Valahii din Arpaş.
Terenul era delimitat în documentul regal, redactat în latină de cancelarie, de”râul Arpaş, Olt, munţii cei înalţi, Pârâul Unghiului şi râul Cârţa”. Este prima atestare scrisă a numelui de Arpaş. Mircea cel Bătrân stăpânea toată Ţara Făgăraşului. Se menţionează multe danii ale acestui domnitor, între care cea facută lui Costea din Viştea pentru fapte de vitejie, dându-i-se în posesie o proprietate în Arpaş. Treptat, stăpânirea regilor unguri şi apoi a împăraţiilor habsburgi se extinde formal peste întreaga zona de sud a Ardealului, denumită scolastic Ultrassylvania.
La 1596, un document de piele de urs atestă că Bogdan Arpaşanu este înobilat de principele Sigismund Bathory. Mulţimea documentelor de acest fel, în mare parte necercetate ştiinţific, acordate familiilor Bogdan, Vasu Silaghe şi probabil altora din Arpaşu de Jos, nu permite o prezentare amănunţită în acest spaţiu.Menţionăm totuşi diplomele pe piele de urs, date familiilor Vasu şi Silaghe de principii Mihai Appafi şi Gheorghe Rakoczy. Deosebit de importantă este plângerea arpăşenilor împotriva grofului Mihai Teleki, în care sunt înşirate cruntele poveri la care erau supusi de acesta. Înfiintarea de către Viena a regimentelor de apărare şi graniţelor a schimbat soarta locuitorilor, multi arpăşeni înrolându-se în randul grănicerilor şi dobândind pe această cale însemnate libertăţi şi privilegii. Veacul al XIX-lea marchează o puternică ridicare a romanilor de sub stăpânirile străine. Tot mai multi arpăşeni încep să dobândească ştiinţa de carte; se înfiinţează prima şcoală condusă de învătătorul David Boieriu. Bine situat geografic şi economic, satul începe să devină un nucleu administrativ-teritorial. În zorii acestui veac, Nicolae Iorga, călătorind prin Ardeal schiţează o descriere a Arpaşului ca important centru administartiv, cu pretura ce-şi întindea autoritatea peste douăsprezece sate. Pretura îl avea în frunte pe prim-pretorul Gheorghe Boieriu. După unirea Transilvaniei cu Romania, Arpaşul din ce în ce mai prosper are cinstea de a-i primi ca oaspeti, in cateva rânduri, prin doctorul Gh.Moldovan, pe regii Romaniei.
De vizitele regilor Carol al II-lea şi Mihai I îşi mai aduc aminte cei mai vârsnci arpăşeni. Avântul ţării libere şi întregite se reflectă şi în progresele înregistrate de locuitorii Arpaşului, în toate domeniile. Câţiva oameni de vază s-au ridicat de aici. Filimon Bogdan a ajuns primarul Braşovului, Dănilă Vasu a fost membru în Senatul ţării, Octavian Vasu-prefectul judeţului Ciuc. Încă de la începutul acestui secol prin construirea căii ferate şi mai apoi a şoselei naţionale, Arpaşul a devenit, pentru satele din jur, de la munte şi de peste Olt, un punct de tranzit. La Arpaş s-au înfiinţat gara, poşta, telefonul, ocolul silvic, dispensar uman şi veterinar.
În cel de al doilea Război Mondial, bărbaţii mobilizaţi au participat, pe frontul de est şi de vest la campaniile miltare ale patriei. Ca şi în prima conflagraţie mondială, mulţi au pierit sub focul duşmanului. Câţiva dintre eroii sunt menţionaţi pe monumentul din centrul satului şi pe troiţa din cimitir. Mulţi au ramas necunoscuţi…
După 1945, Arpaşul a trecut prin aceleaşi privaţiuni şi schimbări forţate ca toate satele ţării. S-a păstrat totuşi permanent un ferment anti-comunist, concretizat în rezistenţa pasivă, dar şi în forma organizată, prin sprijinul acordat de populaţie luptătorilor din munţi. Părintele Cornel Dascăl, prof. Remus Budac, Vasile Măgurean şi Nicolae Trandafir (Neagălu), alături de mulţi alţii cunoscuţi şi necunoscuţi.
In ochii MARIEI NANam vazut mirificul odihnit pe Valea Arpăşelului, cu Căldarea şi Rezervaţia Naturală de marmote, Lacul Tătarilor, toate înconjurate în stânga de vârful Albota, si chiar peisajele Vânătorii lui Buteanu (2507 m).
O… MARIE. O taranca ca o icoana. Incununata de florile de busuioc pe care le “creste cu propriile maini: costumele populare si copiii pe care ii dascaleste.
sursa foto: Primaria ARPASU de JOS
