Opinie: Un nou vinovat pentru incompetenta guvernului Ponta, INS!

Premierul Ponta e intr-o goana nebuna pentru a scapa basma curata de promisiunile populiste din campania electorala pe care oricum nu avea de gand sa le onoreze. Drama elitei USL este ca guvernarea ii obliga sa infrunte realitatea economica si sociala romaneasca.

Oare șeful INS ar trebui demis sau Victor Ponta, care nu s-a ocupat în ultimele opt luni decât de campania electorală și nu l-a interesat deloc economia țării? Oare din vina cui România nu a menținut ritmul de creștere economică și în anul 2012? Șeful INS nu a făcut decât să constate realitatea. Singura „vină” a  directorului INS e aceea că nu a mânuit cifrele ca să iasă așa cum vrea Ponta, după cum a mânuit el adevărul în privința plagiatului. Altă vină nu are. Estimarea PIB-ului este corectă. Neștiința lui Ponta este evidentă.

Dar să pornim cu începutul. Produsul intern brut reflectă valoarea tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o economie într-o anumită perioadă de timp. Este foarte important de reținut faptul că în calculul PIB se iau în considerare doar bunurile și serviciile destinate consumului final, și nu celui intermediar, adică acele achiziții destinate obținerii altor bunuri și servicii, precum materii prime, mărfuri etc. Mai simplu spus, se ia în calcul doar pâinea, nu și făina din care a fost făcută pâinea.

Prin urmare, una dintre formulele de calcul ale PIB-ului este metoda producției, pe baza căreia:

PIB = Producție – Consum intermediar + Impozite pe produs – Subvenții pe produs

Diferența între producție și consumul intermediar dă dimensiunea valorii adăugate brute în economie.

Deși pare o simplă formulă la prima vedere, obținerea valorii finale a PIB-ului presupune o muncă uriașă. Nu atât pentru că tehnologia de calcul este greoaie, ci pentru că datele necesare nu sunt disponibile imediat la sfârșitul anului pentru care dorim să aflăm creșterea economică. Centralizarea acestora nu este dificilă din cauza birocrației, ci din necesitatea de a avea fiecare informație din partea gospodăriilor, a întreprinderilor și a altor instituții non-profit din România.

Astfel, informația finală privind nivelul PIB-ului și creșterea acestuia ne este oferită la 21 de luni după încheierea anului pe care îl analizăm. Cu toate acestea, pentru că informația este extrem de necesară pentru designul politicilor publice și în special al celor bugetare, INS oferă o primă raportare a creșterii PIB-ului la 70 de zile de la încheierea anului. Deși informația este extrem de vitală pentru calculele economice, cifra este una foarte fragilă, întrucât construcția ei se bazează într-o măsură mai ridicată pe surse indirecte de date sau pe estimări ale evoluțiilor anterioare, ca urmare a lipsei disponibilității informațiilor la nivelul întregii țări.

Așadar, raportat la metoda de calcul a PIB-ului de mai sus, dacă estimarea producției și a consumului intermediar în societățile financiare și administrațiile publice a fost determinată direct pe baza bilanțurilor și a bugetelor, nu același lucru poate fi spus despre valorile înregistrate în întreprinderi, gospodării sau instituțiile non-profit. Pentru a reda dimensiunea uriașă a suportului cifric pe care INS lucrează, menționez că datele sunt culese pe cele 10 ramuri de activitate economică. În acest caz, cifrele utilizate s-au bazat pe extrapolări ale valorilor înregistrate în anul 2010. Este o metodă uzuală la nivel internațional, iar practica îndreptățește utilizarea acesteia.

Ulterior, la 9 luni, după ce INS dispune de un volum mai detaliat de informații ca urmare a completării cercetărilor statistice, este lansată varianta semidefinitivă a nivelului și creșterii PIB. De data aceasta nu se mai fac extrapolări, ci se lucrează direct pe cifrele obținute din țară, ceea ce și constituie principala sursă a diferențelor între cele două variante.

Ce s-a întâmplat concret în cazul României?

PIB-ul scade cu aproape 22 miliarde lei ca urmare a diminuării producției cu peste 5 miliarde lei și a unei creșteri neașteptate a consumului intermediar cu peste 16,7 miliarde lei în varianta semidefinitivă comparativ cu cea provizorie. În varianta provizorie, în lipsa datelor pentru consumul intermediar, INS a utilizat metoda extrapolării, considerând că nivelul consumului intermediar se ridică la 59-62% din valoarea producției, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani.

Iată însă că anul 2011 a ieșit din ritmul obișnuit și a înregistrat un nivel al consumului intermediar de 64,6% din valoarea producției, întâlnit doar în anii 1995-1997. Această discrepanță nu avea cum să fie prevăzută în varianta provizorie ca urmare a lipsei oricăror informații privind consumurile intermediare efective pentru anul 2011.

În urma revizuirii, creșterea PIB pe anul 2011 a fost de 2,2% și nu 2,5%, cât era estimat în varianta provizorie.

Problema lui Ponta este că la noul PIB revizuit, gradul de colectare al veniturilor în PIB în anul 2011 îl depășește pe cel înregistrat în anul 2012, ceea ce infirmă toate laudele false ale USL despre mai buna lor colectare a veniturilor la buget din ultima jumătate de an. Execuția bugetară din noiembrie 2012, ultima disponibilă, ne arată că veniturile colectate reprezintă 28,8% din PIB în primele 11 luni din an, comparativ cu 29,3% în aceeși perioadă din anul 2011, dacă luăm în calcul PIB-ul revizuit.

Revizuirea datelor referitoare la creșterea PIB-ului este un lucru comun la nivel european ca urmare a metodologiei utilizate, care presupune rectificarea și actualizarea datelor la o anumită perioadă. De pildă, dacă ne uităm la anul 2010, vom observa diferențe între datele furnizate în anul respectiv și cele furnizate cu un an mai târziu, adică în anul 2011. Astfel, datele au fost ajustate în sens crescător sau descrescător pentru majoritatea statelor europene. Dacă ne uităm la Germania, Estonia sau Malta, observăm că rata de creștere a PIB-ului pentru anul 2010 a fost modificată în sus cu valori cuprinse între 0,5 puncte procentuale și 1 punct procentual. Cea mai mare revizuire în sus a avut-o Estonia, cu o creștere de la 2,3% la 3,3%. La polul opus avem țări pentru care cifrele au fost revizuite în jos: Grecia de la -3,5% la -4,9%, Suedia de la 6,6% la 5,6%, Letonia de la -0,3% la -0,9%, Danemarca de la 1,7% la 1,3%. Practic, toate aceste modificări de cifre apar pe fondul rectificării periodice a datelor. Niciodată acest fapt nu a fost sancționat de vreun guvern. Ba din contră, este un lucru normal pe care nimeni, în afară de guvernul Ponta, nu îl consideră o greșeală.

De altfel, în cazul României, dacă ne uităm la cifrele din anii precedenți, datele referitoare la creșterea PIB au suferit revizuiri: creșterea pentru anul 2007 a fost revizuită de la 6% la 6,3%, pentru anul 2008 de la 6,2% la 7,3%, pentru anul 2009 de la -7,1% la -6,6%, iar pentru anul 2010 de la -1,9% la -1,6%. Așadar, rectificarea realizată de INS nu este o surpriză pentru nimeni în afară de premierul Ponta. Într-adevăr, ar fi fost mult mai bine dacă revizuirea ar fi fost în sus. Cu siguranță în acest caz nu s-ar mai fi plâns nimeni de incompetența INS și nu ar mai fi fost nimeni demis.

Cu numai câteva luni în urmă, în prag de referendum, Ponta vântura cifrele INS în fața oricui ar fi îndrăznit să-i spună ce populație are România. Astăzi, în prag de aprobare din partea FMI a unui buget mereu amânat din luna octombrie, se dezice de orice statistici ale INS și, în stilul caracteristic, își găsește țapul ispășitor în persoana directorului INS.

Soluția la acest tip de mârșăvii este una simplă și vine chiar din partea instituțiilor europene. Comisia Europeană își face clară solicitarea, într-un comunicat din aprilie 2012, ca institutele naționale de statistică și directorii acestora să fie independenți pentru a permite furnizarea corectă a datelor, nedistorsionate de presiunile politicului. În propunerea Comisiei, directorii institutelor sunt numiți numai pe baza criteriilor profesionale și beneficiază de autonomie totală în activitatea pe care o desfășoară, pornind de la luarea deciziilor cu privire la modul de elaborare sau difuzare a statisticilor până la gestionarea institutelor.

Nu trebuia ca CE să ne-o spună. Etica, moralitatea și simțul responsabilității trebuiau să o facă clar până și premierului Ponta: politica nu are ce căuta în numirile și funcționarea INS. Profesionalismul și competențele probate trebuie să fie criteriile care definesc funcționarea unei instituții publice independente, așa cum ar trebui să fie instituția care furnizează date oficiale utile nu doar statului român, ci tuturor actorilor privați, corporatiști sau necorporatiști, firme sau indivizi, cercetători sau studenți.

Vreo noutate? Niciuna! De când a preluat guvernul, Ponta a demis Avocatul Poporului, a schimbat conducerea Institutului Cultural Român și a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, a trecut Monitorul Oficial în subordinea Guvernului. Astăzi, își permite să demită conducerea INS așa cum a demis și comisia de verificare a plagiatului. Dacă nu zici „adevărul lui Ponta”, adică ceea ce îi convine, ești decapitat.