Îngerii din ceruri cântă azi cu noi,
Și pe toți ne-ndeamnă,
și pe toți ne-ndeamnă,
Înviați și voi!
„Suntem o mare familie, și, când spun asta, mă refer la cei 47 de copii din Centrul de Plasament pentru Copii cu Dizabilități Turnu Roșu și la alți 17 angajați care viețuim de 7 zile în cadrul centrului: dormim, ne trezim, mâncăm, facem curat în camere, ne jucăm și uneori ne supărăm, dar cel mai important este că ne rugăm Lui Dumnezeu împreună, laolaltă…
Îngereste glăsuim după putința fiecăruia, întrucât nu fiecare are o mamă căreia să îi spună oful, nu fiecare dintre noi are un tată pe umărul căruia să plângă. Avem frați de mamă, de tată și frați “câștigați” prin comportament, dar nu am uitat niciodată că avem o mamă sus în cer, pe Maica Domului, avem un Tată, în cer și pe pământ, Hristos Domnul înviat din morți.
Am scris aceste rânduri, lipsit de cuvinte, …., dar plin de sentimente și trăiri sfinte pe care le-am avut azi și nu doar azi, alături de copiii care viețuiesc în Centrul de Plasament Turnu Roșu, în vreme de pandemie….și, parcă au uitat de pandemia vieții…
La Sfânta Liturghie pe care am săvârșit-o azi în capela “Sf Ierh Nicolae și Sf Mir Maria Magdalena” din cadrul Centrului Școlar Pt Educație Incluzivă Turnu Roșu, în această Duminică minunată care este închinată Sfintelor femei Mironosite, am simțit cum îngerii din cer ne-au însoțit la rugăciune, la cântare, la slujire, am simțit îndemnul sfânt grăit de Hristos Cel Înviat: ”Bucurați-vă!”… și deodată… bucuria ne-a învăluit. Avem nevoie de bucurie fiecare dintre noi, pentru că doar bucuria sfântă alungă tristețea. Suntem triști că suntem autoizolati,…dar suntem bucuroși că suntem de folos pentru ai noștri dragi de acasă, părinți și copii, dar suntem de folos mai mult decât oricând celor care nu au CU CINE să se autoizoleze, nu au LÂNGĂ CINE să se îmbărbăteze și le lipsește nădejdea și mângâierea familiei, iar de frica unui virus, stăm cu toți la Sfânta Liturghie și așteptăm….și, nelăsându-Se așteptat prea mult, Hristos Cel înviat ni Se arată și ne împărtășește bucuria Sfintei Învieri. Ni Se arată Om și Dumnezeu, străin, dar în același timp prieten de-a pururea însoțitor al vieții noastre.
Le spun copiilor că suntem curajoși precum femeile Mironosite, că nu ne înspăimântăm de-un virus microscopic, pentru că noi avem credința grăuntelui de muștar… iar ei sunt cei mai fericiți dintre noi toți, pentru că virusul ce “ne-a băgat pe toți în case” le-a adus bucuria de-a avea pe cineva tot timpul lângă ei… ”Ne bucurăm părinte că stați cu noi!”…..”E bine în centru?”…”Ați dormit bine?” și așa văd că din acel om ce sunt pus să-ngrijesc acești copii am devenit cel îngrijit, cel oblogit și mângâiat de cei ce n-au știut ce-i mângâierea adevărată, dar le-a șoptit din cer un înger cum că-i lucru mare să strângi în brațe și să-mbărbătezi pe cei ce sunt triști că nu sunt lângă ai lor.
Hristos nu ne-a adus la rugăciune doar bucuria…, ne-a mai adus și pacea Sa cea Sfântă; pentru că liniștea care-a îmbrățișat pământul ne-a tulburat pe toți cei care alergam spre nicăieri..…ne-am oprit în loc și acum învățăm cât de dor ne e de părinți, noi cei care știm că părinții ne sunt acasă, învățăm să spunem “Te iubesc” mai des sau “Ai grijă de ține”… dar cei ce știu că n-au părinți ? cei ce nu au încotro să plece…oare cât de aproape le suntem acum? ,noi, noi cei ce le-avem pe toate (sau măcar așa-ncercăm să credem). E limpede acum, mai mult ca niciodată, pentru cei ce încă n-au înțeles, că-n orice ceas ne însoțește-n rugăciune Domnul Hristos Cel înviat din morți, iar scopul pandemiei de covid-19, nu face altceva decât să ne învețe să prețuim viața ca dar al Lui Dumnezeu, să prețuim pe cei cărora-n grabă le greșim și uităm să-i iubim, să-i prețuim pe ai noștri dragi părinți, pe frați, surori, să prețuim albastrul cerului și aerul ce ne-nconjoară, să mulțumim Lui Dumnezeu pentru credință, să mulțumim pentru clipa zilei de azi, să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru că, deși Îi greșim atât de mult, El încă ne iubește.
Nimic nu e întâmplător, și, numai aceste clipe de răstriste ne face să vedem adevăratul scop al vieții noastre trecătoare pe acest pământ prin ochi înfricoșați cum alții… pier. Dar “moartea nu ia lumina de la cel credincios, ci numai stinge lampa, deoarece se ivesc zorile”.
Având ca exemplu pe Sfintele femei Mironosite, încercăm cu dăruire și implicare să contribuim la creșterea și educația copiilor din Centrul de Plasament Turnu Roșu, ne dăruim pentru a aduce alinare, mângâiere și încurajare celor singuri, care ne pot învăța cum să trăim “singurătatea” cu folos. Ne îmbrățișăm unii pe alții, copii și angajați, și cred că cel mai mult acum, în autoizolare avem suficient timp să ne cunoaștem pe noi, să ne împrietenim cu noi înșine, că… prea demult nu ne mai știm; trebuie să renaștem ca adevărați creștini ce suntem, să nu mai fim creștini doar declarați, ci practicanți și trăitori.
Lăsăm deoparte panica și frica, avem ca pildă Sfintele femei Mironosite, și ne încredințăm viața Domnului Hristos. Tocmai ne-am miruit, ne-am dăruit în rugăciune și am primit încredințare, mergem cu inimile sus și ne-amintim o rugăciune :
“Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pedepsești și iarăși tămăduiești, Care ridici de la pământ pe cel sărac și din gunoi înalți pe cel lipsit, Tatăl orfanilor, limanul celor inviforati și doctorul celor bolnavi”, ajută tuturor copiilor lipsiți de mamă și de tată, ajută-ne și nouă tuturor românilor să înviem și noi!”
Rânduri. Cuvinte și, mult mai mult, trăiri, sentimente. Ni le-a împărășit cu lumină, ca o lecție, ca pe un invitație la meditație, darși la BUCURIA de A FI OM prin FAPTĂ, Părintele Cristian Nicolae de la Turnu Roșu, un vechi și bun prieten, un cititor fidel al SibiuNews.
Îi mulțumim și îi transmitem tot respectul și dragostea noastră pentru tot ceea ce face.
