Nunta era, la sat, prilej de bucurie, dar și prilej de a ajuta. Așa se făceau lucrurile cu neamuri, cu prieteni, la pregătit bucatele și ajutat socăcița, la servit la mese, la curățat. Frumosul costum era protejat cu „șurțul” alb țesut din in și albit la râu, darul pentru miri aștepta cuminte în traista nouă agățată în fereastră și timp pentru petrecut era destul. Nunta era un eveniment care nu doar punea bazele unei noi familii ci și încerca și consolida legăturile dintre familiile înrudite.
Fotografie şi poveste. (şi… istorie). Hrană de suflet de la buna noastră povestitoare şi păstrătoare de tradiţii Maria Grancea, bibliotecarul neobosit de la Avrig.
… Un fel, să zicem, de a da bineţe apropiatei sărbători a Dragobetelui.
