Legea lui Arhimede sau principiul lui Arhimede este o lege a staticii fluidelor, care afirmă că „un corp scufundat într-un fluid este împins de către fluid, de jos în sus, cu o forţă egală cu greutatea volumului de fluid dislocat de către corp”. Această forţă a căpătat numele de „forţă arhimedică” sau „forţa lui Arhimede”, în cinstea marelui învăţat. A fost descoperită în mod empiric de către Arhimede hăt, în secolul al III-lea î.Hr. şi demonstrată în secolul al XVI-lea. Uzual, se poate vorbi şi de legea plutirii corpurilor, deşi, – important -, nu toate corpurile scufundate ajung să plutească datorită forţei arhimedice.
Concret, „forţa arhimedică” apare în situaţia în care sistemul este plasat într-un câmp gravitaţional şi are aceeaşi direcţie şi sensul opus direcţiei câmpului gravitaţional. Punctul de aplicaţie al forţei arhimedice este centrul de masă al fluidului dezlocuit de corp. Valoarea şi direcţia forţei arhimedice nu depinde de forma sau densitatea corpului.
Ei bine, cum ardelenii sunt oameni cu mintea ascuţită, însetaţi de cunoaştere, dar şi… tradiţionalişti, cu asupra de măsură (în cel mai nobil sens!), au reuşit să traducă în grai propriu celebrul principiu. Cu o ţâră de… „fainoşag” şi umor specific oamenilor acestor locuri. Iată ce a ieşit:
Varianta ardeleneasca: „Un lucru cioflincat într-un tău pociomostăşte hapt atâta apa pont cât îi tarhetu lui”. Scurt şi concis…!
