Benonia Vlăjie. Cu toate că am mai scris despre acest nume-emblematic pentru Sibiu…
Dacă în vară consemnam activitatea dascălului dedicat, acum este vremea să scriem despre Benonia Vlăjie- veterana târgurilor de turism şi a altor numeroase manifestări bilaterale şi internaţionale, unde Sibiul vorbeşte despre el însuşi dar şi ca voce a României. (de fapt, de câţiva ani buni, artista e nelipsită de la astfel de evenimente de anvergură)
Pictor de icoane pe sticlă, pe lemn, pe piatră, meşter popular, iscusită artistă într-ale mobilierului pictat şi a muncii de restaurare, muncitoare cu har într-ale tradiţiei vechilor îndeletniciri, inspirată şi trudnică. Aşa este zi de zi, din zori şi până-n seară, sibianca Benonia Vlăjie.
Un om care se confundă cu meşteşugul, cu munca, respectând datul străbun. Pentru că trăieşte frumos pentru frumos.
Culoarea, lemnul, piatra, pensula îi sunt cei mai buni prieteni. Fireşte, în numele meşteşugurilor pe care le promovează cu inima deschisă nu doar copiilor şi tinerilor, dar şi în faţa unei lumi întregi, acolo unde creaţiile sale vorbesc tuturor despre cât de mult iubesc românii arta. De când se ştiu!
În 2013, de exemplu…dacă în primăvară Benonia Vlăjie reprezenta cu lucrările sale România la Târgul de Turism de la Berlin, între 14 şi 27 octombrie, era neobosită, prezentă la Festivalul Român- Francez de la Rennes, unde a impresionat prin lumina şi trăinicia meşteşugurilor tradiţionale.
În urmă cu o lună, în perioada 11-19 ianuarie sibianca a dus la Sttutgart frumuseţea şi povestea artei româneşti. Ca un adevărat ambasador. A fost, împreună cu meşterul Toader Gheorghe din Tulcea, stindardul plaiului mioritic la Festivalul Internaţional de Turism (demn de menţionat, la prestigioasa manifestare, Sibiul a avut şi alţi patru reprezentanţi de seamă: Primăria Sibiu, agenţia de turism Burgreisen- prin dna Anca Stanciu, Adina Secară- originară din Sibiu- directorul Biroului de Promovare al Turismului în Germania, şi agenţia Litoral Messer Schmitt).
„Noi, eu- cu icoanele şi obiectele mele, nea Toader cu păsările şi creaturile lui imaginate în diverse rădăcini, costumele noastre populare care zic eu că sunt pe cât de pitoreşti pe atât de grăitoare, ne-am străduit să fim cumva, stema României. Ne-au ajutat mult şi cele patru panouri cu imagini din România. Trăsura din Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, un peşte în Deltă, o horincă în Maramureş şi alte fotografii extrem de grăitoare, au completat imaginea ţărişoarei ăsteia. Sincer, am făcut furori. Eu sunt convinsă că miile de vizitatori care ne-au trecut pragul acolo, la târg, ne vor fi cu siguranţă oaspeţi şi vor veni să ne cunoască ţara şi obiceiurile. Avem atâtea de arătat, avem atâtea lucruri şi fapte cu care să uimim lumea! La noi turismul aici trebuie să îşi aibă rădăcinile- în meşteşuguri, în oamenii minunaţi pe care îi avem, în obiceiurile unice, ca să nu mai vorbim de pădurile, munţii, poienele şi căpiţele noastre cu fân. 
Astea-s la noi aur curat!” vorbeşte cu foc. cu focul românului pur, creator, gata să dăruiască, să pună în lumina România lui frumoasă. În vreme ce nu lasă pensula, culoarea şi lemnul din mână. De parcă ar fi copiii săi, care, fireste, o insotesc pretutindeni!
