“Astăzi se împlinesc 3 ani de la constituirea a ceea ce trebuia să fie cel mai performant guvern din România postdecembristă. Un guvern al unei alianţe puternice, beneficiar al unei majorităţi mai mult decât confortabile în Parlament. Din păcate, construcţia politică numită USL – constituită în mod firesc pentru a se opune modului discreţionar al conducerii României de către preşedintele Traian Băsescu, acesta depăşind graniţele Constituţiei s-a erijat şi în conducătorul de facto al guvernului – s-a dovedit a fi un fiasco.
De fapt, constituirea USL a reprezentat încă de la bun început atingerea unor obiective diametral opuse ale celor două partide principale din alianţă, PNL şi PSD. Dacă PNL şi-a dorit efectiv continuarea a tot ceea ce a fost pozitiv în fosta guvernare din perioada 2004-2008 şi promovarea unor măsuri de redresare a României de după perioada de criză, scopul principal al PSD a fost acela de a obţine poziţia de prim-ministru şi de a demara o operaţiune de acaparare integrală a Puterii în România. Evident, la modul declarativ, şi PSD susţinea obiectivele legitime stabilite în comun cu PNL.
Pe 7 mai 2012, cu sprijinul PNL, Victor Ponta a devenit al 11-lea premier postdecembrist al României. La nici două luni de la preluarea puterii de către USL, au apărut primele semnale care indicau adevăratele ţinte ale PSD şi care au fost vizibile în perioada în care a fost suspendat din funcţie preşedintele Traian Băsescu. PNL şi preşedintele interimar al României, Crin Antonescu, au fost lăsaţi singuri în faţa unor oficiali europeni care nu cunoşteau situaţia reală din ţară şi a instituţiilor aservite lui Traian Băsescu. De altfel, ratarea obiectivului demiterii preşedintelui se datorează erorilor PSD, erori care astăzi par a fi fost „provocate” (a se înţelege, intenţionate).
După alegerile din decembrie 2012, Victor Ponta a obţinut un al doilea mandat de premier tot datorită loialităţii PNL. Imediat însă au apărut, pe faţă, semnalele adevăratelor intenţii ale premierului şi ale PSD. Victor Ponta a semnat inutilul şi păgubosul (pentru USL) pact de coabitare cu Traian Băsescu şi pentru a diminua influenţa PNL în actul de guvernare, a golit de conţinut, prin înfiinţarea a 3 departamente (în fapt, ministere în toată regula, conduse de persoane din anturajul său) singurele ministere de forţă conduse de liberali: transporturile, finanţele şi economia. Acum, judecând la rece, orice rău a fost spre bine, pentru că PNL nu poate fi făcut răspunzător de nerespectarea programelor de guvernare, de erorile şi abuzurile comise, de factorii de decizie din PSD care au canibalizat cele trei domenii conduse doar pe hârtie de liberali.
Pe parcursul întregului an 2013, deşi declarativ premierul Ponta anunţa că îşi respectă angajamentele, concret, candidatul USL la Preşedenţie urma să fie dat de PNL în peroana lui Crin Antonescu, un organism media arondat PSD, l-a atacat în permanenţă josnic pe liderul de atunci al partidului, iar în paralel PNL beneficia de un tratament similar. Nu trebuiau alte dovezi mai clare privind intenţiile, deloc ascunse acum, ale premierului Ponta şi ale PSD. Totuşi, conducerea PNL a acţionat raţional şi din respect pentru electoratul care a votat USL în 2012, a evitat o confruntare directă în interiorul alianţei şi al guvernului. În sfârşit, în februarie 2014, Victor Ponta şi PSD au dat cărţile pe faţă şi au forţat ieşirea PNL de la guvernare şi implicit denunţarea alianţei. Conduita ulterioară a celor care au distrus un proiect (USL) care se anunţa teoretic a fi unul util pentru români a fost în noiembrie 2014 corect apreciată de electorat: Victor Ponta şi PSD au primit o lecţie severă la urne.
Prin urmare, ziua de 7 mai 2012, nu o pot considera ca fiind una ce trebuie marcată în mod deosebit.
Şi mai există un motiv – respectul pe care îl am pentru românii care au crezut într-un proiect promiţător – pentru care nu pot considera 7 mai o zi memorabilă. De ce? Pentru că din cauza foştilor parteneri din alianţă nu au fost duse la îndeplinire 85-90% din ceea ce am promis şi ne-am propus să facem.
Imediat ce s-a văzut instalat la Palatul Victoria, Victor Ponta şi PSD au uitat de solicitările îndreptăţite ale românilor care au ieşit în stradă în ianuarie şi februarie 2012. Un singur exemplu: schimbarea cu 180 de grade a poziţiei faţă de problema „Roşia Montana” şi a „gazelor de şist”. Promisiunile privind o cruciadă împotriva corupţiei s-au dovedit a fi total fără acoperire. Încă din perioada în care mai exista USL, Victor Ponta a fost, prin oamenii săi de încredere promotorul a ceea ce s-a chemat „Marţea neagră”, o acțiune anti-democratică fără precedent în România. Parlamentarii PSD au încercat să adopte, pe furiș, departe de ochii presei, şi departe şi de aliaţii lor de atunci, liberalii, o serie de legi controversate, care loveau puternic în Justiţie. Această practică a continuat şi în 2014, iar în aceste zile suntem în faţa uneo „Martea neagră 2”.
Foarte puţinele realizări ale guvernelor Ponta datează, unele, din perioada în care PNL încă se mai afla la guvernare – reîntregirea pensiilor şi salariilor, creşterea lor, de exemplu, iar cele ulterioare existenţei USL au fost pur şi simplu furate de la PNL (de exemplu scăderea CAS, Codul Fiscal), sau plagiate (de exemplu propunerile legislative privind unele reparaţii pentru foştii deţinuţi politici şi deportaţi, dublarea îndemnizaţiilor pentru veteranii de război şi altele). În rest, nimic, şi mă limitez doar la trei exemple: din sutele de km de autostradă anunţate, niciun km nu a fost început, iar scăderea numărului de taxe a însemnat de fapt o creştere a lor; în sfârşit nu pot să nu amintesc Ordonanţa de Urgenţă 55/2014, care prin legalizarea migraţiei politice a aleşilor locali a bulversat administraţiile locale. Numai şi pentru aceste exemple (ar mai fi foarte multe de prezentat), nu îmi pot permite să consider ziua de 7 mai ca fiind una de bun augur pentru cineva, cu excepţia lui Victor Ponta, a camarilei sale, a PSD-ului şi a celor două partide care îl sprijină acum la guvernare”.
Comunicat transmis in aceasta seara de parlamentarul Mircea Cazan.
