Vineri, 20 ianuarie, a avut loc manifestarea “Actul Unirii Principatelor Române în conştiinţa naţională”. Evenimentul, organizat de Academia Forţelor Terestre “Nicolae Bălcescu”, în colaborare cu Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român – ASTRA Sibiu, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu şi Cercul Militar Sibiu a transmis emoție, respect, dorință de cunoaștere a propriei istorii și, mai presus de orice, a respirat acel sentiment înălțător care nu suferă comparații sau dimensiuni, PATRIOTISMUL.
Programul simpozionului a cuprins comunicări ştiinţifice, precum şi alocuţiuni susţinute de reprezentanţii administraţiei publice locale şi ai mediului academic.
Cu această ocazie, prefectul Cristian Roman a rostit o alocuțiune emoționantă:
“Unirea de la 1859 a însemnat primul pas în formarea României, fiind un triumf al relaţiilor diplomatice într-o conjunctură favorabilă la nivel internaţional.
Revoluţia de la 1848, precum şi Războiul Crimeii au netezit calea pentru concretizarea acestui gest istoric. Nimic n-ar fi fost însă posibil fără implicarea masivă a poporului şi, îndeosebi, fără eforturile intelectualilor vremii, polarizaţi în Iaşi şi Bucureşti.
Figura emblematică a Unirii de la 1859 rămâne însă domnitorul Alexandru Ioan Cuza, un curajos şi admirabil diplomat, menit să împlinească visul românilor din cele două părţi ale Milcovului. Astfel, alegerea sa drept domnitor mai întâi al Moldovei, iar apoi, în 24 ianuarie, şi în Ţara Românească, a dus la înfăptuirea statului unitar român. De la acest moment începe cu adevărat reformarea şi modernizarea ţării, pregătind terenul pentru actul de naştere a României, în mod constituţional, în anul 1866.
Însemnătatea momentului Unirii de la 1859 şi bucuria ce a cuprins mulţimile au rămas consemnate şi în memoriile cărturarilor vremii.
Iată cum îi relata evenimentele petrecute la acea dată Nicolae Grigorescu, amicului său, Alexandru Vlahuţă – „ne vine vestea că s-a ales Cuza domnitor în amândouă capitalele. Am lăsat tot, am pus şaua pe cal şi, fuga la târg. Atunci am văzut eu ce va să zică bucuria unui popor. Cântece, jocuri, chiote în toate părţile. Îşi ieşeau oamenii în drum cu oala plină cu vin; care cum se întâlneau luau vorba de Cuza, de unire, se îmbrăţişau şi încingeau hora în mijlocul drumului. Şi era un ger de crăpau pietrele. Da’ unde mai stă cineva în casă? Am văzut bătrâni care plângeau de bucurie”.
Unirea de la 1859 ne-a deschis aripile pentru a reuşi să avem o ţară şi un viitor care să ne aparţină în totalitate nouă, fiind unul dintre actele de curaj cu cele mai importante consecinţe istorice.
Vă doresc să vă bucuraţi de acest moment, retrăind nobleţea şi forţa celor care acum un secol şi jumătate l-au făcut posibil!”
