Târg… culori, flori, mărgele, kitsch-uri, nuga, covrigei, sugiuc, oale farfurii, cercei… găteli, lume, bani, alambice şi ibrice… Lume, lume, hai încoace! Târgul, iată, iar se face!
Atmosferă, vânzători şi cumpărători, meşteri făurari, unelte, tradiţii: Zilele Culturii Romilor, la Sibiu.
Meşterii din Mediaş
Undeva, pe-o latură a târgului, un imperiu de aramă. La mâna unor meşteri din Mediaş, care ne-au şi împărtăşit povestea lor.
„Noi nu suntem ca fusarii sau lingurarii. Noi suntem originali, nu înşelători. Ne câştigăm pita pe dreptate, pe muncă. Seara, la cină, suntem afumaţi de muncă, la foc, ne spălăm , ne curăţăm hainele ş-apoi mâncăm şi ne punem la odihnă. Altfel muncim. Toată ziua. Uite, ceaune, piuă tăvi, alambice, vase ornamentale, samovare, ibrice, vaze. Ce ştim de la străbunicul. Că şi unelte tot de la dumnealui avem şi chiar mai demult: foale, nicovală, ciocane. Vechi. Lucrăm manual. La foc. focu-i angajatul nostru. Lacem tot cu pasiune, aşa am învăţat. Lucrăm toată familia, că aşa se cade. Şi pe ăl mic- că am ficior de 9 ani- îl pun la lucru, să deprindă. După ce face matematici şi ce îi mai trebuie lui la şcoală- că nu-l las fără lecţii, îl iau la muncă, să înveţe, să prindă gustul. Că îi merge capul: o luat premiul I cu diplomă şi e preten cu cartea. Da’ şi cu nicovala. I se-nvaţă una-două mâinile să facă de toate”. Şi la finalul mărturisirii, interlocutorul nostru- descendent din familia meşterului Emil din Mediaş, a ţinut să facă o confesiune: „ Noi zicem că mare lucru face domnu’ director d-acum că face târg de-acesta, că vede lumea, văd tinerii ce muncim noi, ce facem noi ca să câştigăm o pâine, dar şi să ţinem tradiţia, cu pasiune. La noi asta vine din inima, din respect pentru ce-a făcut tata, bunicul, străbunicul, moşii noştri. Noi nu furăm şi nu cerşim”.
Şi-n vreme ce vorbele se deapănă, soarele de-amiaz’ îşi găseşte liniştit culcuş acolo, în fineţea vaselor încrustate cu ciorchini ori cu alte motive pe cât de vechi, pe atât de generoase în supleţe şi dibăcia mâinilor ce le-au trudit.
Ce pot face pielea, pietrele preţioase şi mărgelele?!
…Pot transforma o familie într-una de artişti. De la Târgu Mureş. Pietre semipreţioase încastrate în ingenioase ornamente de piele- medalioane, cercei, brăţări, oglinjoare ac din basme încastrate în casete de lemn pictat, brâie tradiţionale din portul maghiar şi numeroase alte obiecte festive, păpuşi, bijuterii… Atrag ca un magnet vizitatorii. Aşa cum aflăm chiar de la meşterii care fac aceste minuni, cei doi se află pentru a doua oară la manifestările generate de Zilele Culturii Romilor şi sunt „ambasadorii” propriei arte. „Lucrăm toată familia. Aşa, din inspiraţie. Uneori nici nu mai desenăm înainte modelele, nu le mai schiţăm. Vine de la sine. Ne place şi căutăm sa facem lucruri plăcute. Pictăm, împletim, brodăm, sculptăm, modelăm… şi-apoi, uite, avem ce aduce la târg”.
O poveste frumoasă, simplă. Despre pasiune şi inspiraţie.
