România nu se confruntă, în acest moment, cu o lipsă generalizată de petrol sau carburanți, însă este expusă unei crize serioase de preț și unor dificultăți logistice care ar putea afecta aprovizionarea, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. Expertul atrage atenția că dependența ridicată de importuri, tensiunile din Marea Neagră și vulnerabilitatea rutelor de transport ar putea pune presiune tot mai mare asupra prețurilor la pompă.
- România importă aproximativ trei sferturi din petrolul rafinat
- Atacurile asupra infrastructurii CPC pot afecta fluxurile de petrol
- Petromidia, avantaj strategic și vulnerabilitate majoră
- Portul Constanța a devenit un nod regional strategic
- Motorina, cea mai mare vulnerabilitate a economiei
- Trei scenarii pentru următoarele săptămâni
- Plafonarea prețurilor ar putea agrava problema
- Rezervele nu înseamnă independență energetică
- Este cerut un Dispecerat Național de Securitate Energetică
- „Un rezervor nu poate fi umplut cu declarații de presă”
Într-o analiză amplă privind securitatea energetică a României, Dumitru Chisăliță susține că autoritățile tratează în continuare riscurile mai degrabă administrativ, prin declarații liniștitoare, în timp ce vulnerabilitățile sistemului de aprovizionare devin tot mai evidente.
România importă aproximativ trei sferturi din petrolul rafinat
România continuă să producă petrol, însă cantitatea extrasă intern acoperă doar puțin peste un sfert din necesarul rafinăriilor. Aproximativ trei sferturi din petrolul prelucrat în țară provine din import, principalele surse fiind Kazahstanul, Azerbaidjanul și alte state din regiune.
Această dependență nu este doar una comercială, ci și una logistică. Importurile depind de funcționarea conductelor, de terminalele maritime, de disponibilitatea navelor, de siguranța navigației în Marea Neagră, de activitatea Portului Constanța și de capacitatea rafinăriilor de a procesa sortimente diferite de țiței.
Kazahstanul reprezintă una dintre cele mai importante surse pentru România. Potrivit analizei, în 2025, importurile românești de petrol brut din această țară au avut o valoare de aproximativ 2,77 miliarde de dolari, reprezentând circa jumătate din totalul țițeiului importat.
Problema este că cea mai mare parte a petrolului kazah ajunge în România prin conducta Caspian Pipeline Consortium – CPC, fiind încărcată în petroliere la terminalul rusesc Novorossiisk. Astfel, chiar dacă petrolul provine din Kazahstan, ruta de transport depinde de infrastructură aflată pe teritoriul Rusiei și de securitatea navigației în Marea Neagră.
Atacurile asupra infrastructurii CPC pot afecta fluxurile de petrol
Dumitru Chisăliță arată că atacurile recente asupra zonei terminalului CPC au obligat Kazahstanul să reducă producția, din cauza dificultăților de evacuare a petrolului.
Producția câmpului Tengiz ar fi scăzut de la aproximativ 925.000 de barili pe zi la circa 406.000 de barili pe zi, în timp ce producția națională de petrol și gaze ar fi coborât de la aproximativ 2,07 milioane la 1,63 milioane de barili echivalent petrol pe zi.
O întrerupere de câteva zile ar putea fi compensată prin stocuri și prin cargourile deja contractate. O perturbare care s-ar prelungi timp de mai multe săptămâni ar obliga însă companiile să caute alte surse de petrol, alte rute și nave suplimentare.
Petromidia, avantaj strategic și vulnerabilitate majoră
Rafinăria Petromidia reprezintă unul dintre marile avantaje strategice ale României, dar și una dintre vulnerabilitățile sistemului energetic.
Petromidia este adaptată în principal procesării petrolului importat din Kazahstan. Înlocuirea acestuia cu alte sortimente de țiței nu poate fi făcută instantaneu și nici fără costuri suplimentare.
Un petrol alternativ poate avea o densitate diferită, un alt conținut de sulf, un randament mai redus în obținerea motorinei sau poate necesita condiții tehnice diferite de procesare. La acestea se adaugă prețul de achiziție, distanțele mai mari de transport și costurile suplimentare de asigurare.
Chiar dacă petrolul poate fi cumpărat din alte regiuni ale lumii, problema este dacă acesta poate fi contractat rapid, transportat în siguranță până la Constanța și procesat de rafinăriile românești la un preț acceptabil.
Portul Constanța a devenit un nod regional strategic
Portul Constanța nu mai deservește doar economia României, ci a devenit un nod regional important pentru transportul carburanților, cerealelor, mărfurilor și pentru aprovizionarea Ucrainei.
Importurile de motorină prin Constanța ar fi crescut de la aproximativ 1,6 milioane de tone în 2021 la circa 4,4 milioane de tone în 2024. Această dezvoltare a consolidat poziția comercială a portului, dar a concentrat o parte importantă a fluxurilor energetice într-un singur punct logistic.
Potrivit analizei, chiar și fără un atac direct asupra portului, simpla creștere a riscului perceput în Marea Neagră poate determina armatorii să refuze anumite curse, asigurătorii să majoreze primele, iar petrolierele să aștepte mai mult timp în larg.
Costurile suplimentare ar urma să fie transferate în prețurile carburanților.
„România poate fi lovită economic fără ca o bombă să cadă în port sau rafinărie”, avertizează președintele Asociației Energia Inteligentă.
Motorina, cea mai mare vulnerabilitate a economiei
Dumitru Chisăliță consideră că principalul risc nu este benzina, ci motorina, carburant esențial pentru transporturi, agricultură, construcții, distribuția alimentelor, serviciile de urgență și industrie.
Într-o criză energetică, prețul motorinei poate crește chiar și în perioadele în care cotațiile petrolului brut sunt în scădere.
Reducerea exporturilor de motorină din Rusia, nivelul scăzut al stocurilor și capacitatea limitată a rafinăriilor europene pot menține prețurile produselor petroliere la niveluri ridicate.
Expertul oferă și un exemplu: între aprilie și mai 2026, România ar fi fost singurul stat al Uniunii Europene în care prețul motorinei a crescut, cu aproximativ 1,6%, în timp ce în celelalte state membre acesta a scăzut.
Situația ar arăta că piața românească transmite către consumatori creșterile externe mai rapid decât reducerile de preț.
Trei scenarii pentru următoarele săptămâni
Într-un scenariu favorabil, în care conducta CPC își reia rapid activitatea, iar conflictele din Orientul Mijlociu nu se agravează, România s-ar putea confrunta în principal cu o criză de preț, fără o penurie generalizată de carburanți.
Dacă perturbările durează între două și patru săptămâni, România ar putea intra într-o competiție regională pentru petrol și produse petroliere.
Consecințele ar putea include:
- scumpiri succesive la pompă;
- diminuarea stocurilor comerciale;
- întârzieri ale cargourilor;
- reducerea temporară a exporturilor;
- presiuni suplimentare asupra rafinăriilor;
- costuri mai mari pentru agricultură și transport;
- majorarea prețurilor alimentelor.
Într-un scenariu sever, în care sunt afectate simultan conducta CPC, navigația în Marea Neagră și fluxurile petroliere din Orientul Mijlociu, România ar putea întâmpina dificultăți locale sau temporare în aprovizionarea cu motorină.
O asemenea situație nu ar însemna dispariția completă a carburanților. Primele semnale ar putea fi întârzierile de livrare, lipsa temporară a unor produse în anumite benzinării, limitările contractuale, prețurile foarte ridicate și prioritizarea clienților strategici.
Plafonarea prețurilor ar putea agrava problema
Președintele Asociației Energia Inteligentă critică tendința autorităților de a răspunde crizelor prin plafonarea adaosurilor comerciale, controale și sancțiuni.
În opinia sa, dacă problema este una de disponibilitate fizică a petrolului sau a motorinei, plafonarea marjelor nu poate crea volume suplimentare.
Mai mult, dacă un importator nu își poate recupera costurile și riscurile, acesta ar putea redirecționa cargoul către un alt port, unde primește un preț mai bun.
Într-o piață tensionată, România concurează pentru carburanți cu Bulgaria, Ungaria, Serbia, Ucraina, Turcia și alte state din regiune.
„Un plafon administrativ prost conceput poate transforma o criză de preț într-o criză de disponibilitate, în penurie”, avertizează Dumitru Chisăliță.
Rezervele nu înseamnă independență energetică
România dispune de rezerve obligatorii de petrol și produse petroliere, însă acestea pot acoperi doar temporar o perturbare.
Expertul susține că autoritățile trebuie să comunice transparent câte zile de consum pot acoperi stocurile, ce cantități sunt reprezentate de țiței și ce cantități sunt produse finite, unde sunt depozitate și cât de repede pot fi introduse pe piață.
De asemenea, ar trebui precizat ce parte a stocurilor aparține companiilor și ce parte este controlată direct de stat.
În lipsa acestor informații, declarația potrivit căreia România are „stocuri suficiente” rămâne, în opinia sa, mai degrabă o formulă politică decât o informație operațională.
Este cerut un Dispecerat Național de Securitate Energetică
Dumitru Chisăliță propune înființarea unui comandament energetic și logistic permanent, denumit Dispecerat Național de Securitate Energetică.
Structura ar trebui să urmărească zilnic fluxurile prin CPC și Novorossiisk, producția rafinăriilor, cargourile aflate în drum spre Constanța, stocurile de motorină, benzină, kerosen și GPL, precum și disponibilitatea navelor și costurile asigurărilor.
România ar trebui, totodată, să negocieze din timp volume alternative din Azerbaidjan, regiunea Mediteranei, Africa de Nord, Marea Nordului și Statele Unite, chiar dacă prețurile sunt mai ridicate.
Autoritățile și companiile ar trebui să verifice compatibilitatea tehnică a rafinăriilor cu alte sortimente de petrol și să contracteze nave înainte ca stocurile să înceapă să scadă.
Pentru o eventuală situație de urgență, statul ar trebui să stabilească și o ordine clară de prioritate pentru serviciile de intervenție, apărare, agricultură, transport public, aprovizionarea cu alimente și infrastructurile critice.
„Un rezervor nu poate fi umplut cu declarații de presă”
Concluzia analizei este că România nu se află inevitabil în pragul unei penurii, dar este expusă unei crize petroliere regionale.
Țara dispune de rafinării, porturi, conducte, capacități de depozitare și producție internă, însă aceste avantaje sunt diminuate de dependența masivă de importuri și de concentrarea rutelor de aprovizionare în zona Mării Negre.
„Un stat nepregătit nu poate opri o dronă cu o ordonanță și nu poate umple un rezervor cu declarații de presă”, afirmă Dumitru Chisăliță.
În opinia sa, securitatea energetică nu înseamnă doar existența petrolului pe piața mondială, ci contractarea, transportarea, rafinarea și distribuirea acestuia înainte ca tensiunile regionale să provoace o reacție de panică pe piață.
