Sa invatam de la salcie sa fim mereu tineri, sa stim sa plangem sis a inmugurim, sa invatam de la salcie sa ascultam vantul, sis a invingem iarna fara sa ne ranim…
“Ori de câte ori privesc o salcie, gândul mă duce la lecţia smereniei pe care cei mai mulţi dintre noi o ratăm”. “Ion Untaru”
Azi si maine, asa cum e datul cel vechi, copiii si tineri merg in curtea biseicii si pregatesc coonite si buchete de salcie, pentru ca acestea sa fie sfintite si apoi daruite in ziua de Florii credinciosilor.
Ce stim, oare despre acest copac, despre acre se psune ca doineste la maginea raului de dorul Maicii Domnului…
Salix L. (Salcia), este un gen de plante din familia Salicaceae, cuprinzând arbori, arbuști sau subarbuști cu lujeri elastici și frunze căzătoare.
Plantele din genul salix sunt cunoscute în România sub numele generic de salcie, respectiv răchită. Numele popular de „salcie” provine în limba română din latinescul salix.
Răspândire
Genul Salix este răspândit în întreaga emisferă nordică, fiind întâlnit în principal pe soluri umede, pe malurile râurilor, iazurilor și lacurilor în zonele mai răcoroase. in tundra , taiga sau desert savana
Caracteristici
Tulpina, poate fi noduroasă, scoarța cu crăpături, înălțimea neatingând mai mult de 3-4 metri, dar la unele specii poate atinge până la 10-15 metri si aeriana.
Frunzele sunt întregi (rar lobate), stipelate, cu pețioli scurți, dispuse altern pe ramurile elastice, netede.
Florile unisexuate, dispuse în amenți drepți (care apar înaintea frunzelor sau odată cu acestea), cu 2-10 stamine, ovarul bicarpelar și stilul cu 2-4 stigmate bifurcate. Mugurii pufoși semi-deschiși ai salciei, înainte ca aceștia să înflorească, sunt numiți și mâțișori.
Fructul este o capsulă cu 2-4 valve.
Semințele sunt mici, în număr mare și acoperite cu perișori argintii.
Înmulțire
Se înmulțește pe cale asexuată și sexuată.
Salcia conține salicina, o substanță asemănătoare acidului acetil salicilic care se găsește în aspirină. Lemnul de salcie este de calitate inferioară el neputând fi utilizat nici măcar ca lemn de foc din cauza faptului ca nu arde ci doar fumegă. Spre deosebire de genul înrudit populus (plopul), lemnul de salcie nu poate fi folosit la confecționarea bețelor de chibrituri. Una din cele mai cunoscute specii de salcie este Salix babylonica, așa numita „salcie plângătoare” ale cărei ramuri atârnă de trunchi, folosită în parcuri și grădini ca plantă ornamentală. Din nuielele de răchită (mai ales din răchita roșie (Salix purpurea) se împletesc coșuri și papornițe. Pe malul drept al Prahovei, la km 128.5, se află o răchită (Salix fragilis L.) de aproximativ 200 de ani.
Salcia crește în abundență pe teritoriul României dar nu este un copac prețuit din cauza lipsei de întrebuințări. Există numeroase proverbe populare în care salcia e descrisă cu o notă de sarcasm, așa cum ar fi: când va face plopul pere și răchita micșunele. Altele din păcate au o coloratură rasistă: așa cum salcia nu e pom, nici țiganul nu e om.
La Sibiu, pe traseul pe care raul Cibin il parcurge prin oras, salciile sunt parte din peisaj si unele tinere, altele cu multi ani in spinare, dar mereu generoase in armonia frunzisului lor oglindit in ape…
Salcia in credinta populara
“In popor exista credinta ca cei care nu pot ajunge la biserica, in special din motive de sanatate, trebuie sa fie loviti cu aceste ramuri de salcie binecuvantate, strigandu-se in mod repetat:
„Iesi, boala, intoarce-te sanatate!”. Apoi sa se cante: „Nu sunt eu cel ce te loveste/ Ramura de salcie te loveste / Nu tu esti in suferinta / Ramura este cea care sufera / In curând va fi Pastele”.
Modul in care aceasta ramura de salcie se pastreaza in gospodarie, este diferit de la o zona la alta. In Moldova si in Bucovina exista credinta ca salcia nu trebuie adusa in casa. Ea se pune intotdeauna afara, la streasina casei. Dimpotriva, in Muntenia si Oltenia, ramurele de salcie se pun la icoane.
Demn de amintit, in literatura folclorica romaneasca exista multe legende despre salcie. In una din ele se spune ca Fecioara Maria, auzind de Rastignirea lui Hristos, a plecat sa-L caute. Ajungand la malul unui rau s-a rugat de broasca sa o treaca dincolo, dar aceasta nu a vrut spunandu-i ca si ea a avut trei copii care au fost omorati de roata unei carute si nu a mai plans dupa ei. Fecioara a blestemat-o sa se usuce, dar sa nu putrezeasca niciodata. Asa a ajuns la salcie, cea care si-a facut ramurile punte pentru a o ajuta pe Fecioara sa treaca raul. Fecioara a binecuvantat-o. *(Adrian Cocosila, crestinortodox.ro)
Dupa un obicei stravechi, mentionat chiar in sec. al IV lea de catre pelerina Egeria si generalizat in toata Biserica crestina, in Duminica Floriilor se aduc in biserici ramuri de salcie. Acestea sunt binecuvantate si impartite credinciosilor, in amintirea ramurilor de finic si de maslin, cu care multimile au intampinat pe Hristos la intrarea Sa in Ierusalim. Noi le purtam in maini ca semn al biruintei impotriva mortii.
Avand in vedere ca noi mergem in Duminica Floriilor cu ramuri de salcie si nu de finic, exista credinta ca Biserica a adoptat anumite simboluri care nu au temei scripturistic. Astfel, cei care impartasesc aceasta credinta, sustin ca s-a diminuat semnificatia religioasa.
Daca analizam rolul salciei in istorie, vom putea observa ca i s-au atribuit diverse calitati magice. Prof. Dr. Remus Rus are un articol amanuntit despre interpretarile care apar atat in credinta pre-crestina, cat si in mitologiile antice sau in invataturile Bibliei. Voi reda cateva idei pe care le-am intalnit in acest articol.
Salcia – simbol al fecioriei
De Thesmophoria, o sarbatoare legata de cultul lui Demeter si Core, femeile isi faceau un pat din ramuri de salcie pe care stateau in tot timpul sarbatorii. Salcia fiind considerata un copac ce-si distruge rodul (ea isi leapada florile inainte ca rodul sa se lege), actul pe care il faceau femeile in acea zi putea fi tradus ca o daruire spre o viata de castitate. Au fost si persoane care au vazut in sederea femeilor pe acel pat o promovare a fertilitatii, de vreme ce patul era asezat pe pamant, iar pamantul era simbolul sacru al zeitelor mame.
La Sarbatoarea Floriilor, slujba de la biserica se incheie cu aceasta cantare…
Sub o salcie pletoasă
Maica Sfântă se ruga
Şi cu vocea-ndurerată
Către salcie grăia:
„ Dacă îmi cunoşti durerea
Şi voieşti să mi-o alini
Fă-mi din ramurile tale
O cunună fără spini.
Fiul meu e sus pe cruce
Însângerat şi-n mare chin
Şi cu ea la El m-oi duce
Durerea să i-o alin.”
Atunci salcia miloasă
Crengile şi le-a lăsat
Maica a făcut cununa
Şi la Golgota-a alergat.
Dar iudeii n-o lăsară
Cu cununa fără spini,
Că voiau ca El să moară
Însângerat şi-n mare chin.
De-atunci salcia pletoasă
Nu s-a mai uitat aşa în sus
Şi-a rămas, aşa, plecată
Ca să-L plângă pe Iisus.
Batranii spun ca despre salcii se crede ca sunt ingerii pazitori ai apelor.
