Legendarul Slimnic, e, din timp în timp, la vremi de sărbători, gazda unor evenimente cu miez de sat și datini… de pus la sufletul inimii, cum zic unii. Cum ar fi nunțile cu steag şi cu stegar, cu vornic şi strigături şi, mai ales, cu perechi de miri tineri şi frumoşi, cu părinţi ospitalieri şi primitori.
De parcă versurile lui Coșbuc au coborât din carte ca mai apoi să urce-n inimi și-n simțiri, să fie vii și nealterate tradițiile, iar mirii să primească dar cale binecuvântată în viață.
… Și ce frumos e când se-ntâmplă lucruri frumoase, când datul din neam în neam rămâne aici, acasă, în sat, în dorințele și sărbătorile celor tineri, nu doar în amintirile celor bătrâni…
…Voinicii cai spumau în salt;
Şi-n creasta coifului înalt
Prin vulturi vântul viu vuia,
Vrun prinţ mai tânăr când trecea
C-un braţ în şold şi pe prăsea
Cu celălalt…
…Şi-n vremea cât s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Să joace-n drum după tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdrângăneii la opinci
Ca-n port de sat.
Trei paşi la stânga linişor
Şi alţi trei paşi la dreapta lor;
Se prind de mâini şi se desprind,
S-adună cerc şi iar se-ntind,
Şi bat pământul tropotind
În tact uşor.
Iar la ospăţ! Un râu de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, şi tot oaspeţi rari,
Tot crai şi tot crăiese mari,
Alăturea cu ghinărari
De neam străin.
A fost atâta chiu şi cânt
Cum nu s-a pomenit cuvânt!
Şi soarele mirat sta-n loc,
Că l-a ajuns şi-acest noroc,
Să vadă el atâta joc
P-acest pământ!
Sursa foto: Centrul Creaţiei Junii Sibiu
