Agitatie, emotii, lume de pe lume, cu mic, cu mare, înalti oaspeti si bucurie. La ceas duminical de mare praznic. Biserica ortodoxa cu hramul ,,Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din satul Smig (comuna Alma Vii) a fost tarnosita azi, 14 iulie, de Mitropolitul Ardealului, Î.P.S. Laurentiu Streza, într-o atmosfera care a dovedit din plin cat de mult asteptau credinciosii de aici un asemenea eveniment, dupa ce, vreme îndelungata, ortodocsii de aici au folosit vechea biserica a sasilor din localitate.
Cum era şi firesc, sărbătoarea a fost onorată de prezenţe precum Ioan Cindrea, preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu, deputatul Gheorghe Roman, senatorul Viorel Arcaş dar şi Prefectul de Sibiu, Ovidiu Sitterli şi înalte feţe bisericeşti,în vreme ce localnicii, îmbrăcaţi de sărbătoare au cinstit cum se cade evenimentul.
Satul, cu cca 1000 de locuitori este cunoscut mai cu seamă de istorici, pentru bogatul tezaur descoperit pe teritoriul său. Tezaurul de la Șmig aparține epocii bronzului (secolul al XV-lea î.Hr.). Unele piese sunt păstrate la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca, altele la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti şi o parte la Muzeul de Istorie din Budapesta.
Nunţi ca-n poezia lui Coşbuc
Momentele importante dintr-o nuntă tradiţională sunt păstrate şi astăzi, mai ales în zonele rurale. Totuşi, respectarea, pas cu pas, a fiecărui moment din 'scenariul' nunţii este o raritate. Însă, demn de luat în seamă, pe malul drept al Târnavei Mari, în valea largă în care se află satul Şmig, din Sibiu, răsună încă ecourile nunţii tradiţionale, semn că 'tradiţiile şi obiceiurile româneşti au rămas aici nealterate şi respectate, aşa cum au fost preluate de la moşi şi strămoşi. Dacă ai ocazia să poposeşti pentru doar câteva ore aici, te minunezi de căldura cu care ţi se adresează gospodarii când vorbesc despre portul popular. Atât tinerii, cât şi vârstnicii îl poartă cu mândrie ori de câte ori li se oferă ocazia, mai ales la praznicele împărăteşti', povesteşte părintele paroh din Şmig, Adrian Puşcă. Mândru ne nunţile ca-n poezia lui Coşbuc pe care le oficiază în micul sat.
