Ministrul ucrainean de Externe salută numirea în funcție a omologului român Dan Neculăescu. „Contăm pe sprijinul României”
- Cine ar trebui să facă investigații pentru osteoporoză
- Cum se pune diagnosticul: rolul investigației DXA
- Semnele de alarmă care justifică o evaluare medicală
- Tratamentul osteoporozei se alege în funcție de riscul de fractură
- Calciul și vitamina D sunt importante, dar nu înlocuiesc medicamentele
- Mișcarea și prevenirea căderilor protejează autonomia
O cădere de la propria înălțime poate provoca o fractură atunci când oasele sunt fragilizate de osteoporoză. Boala evoluează adesea fără simptome evidente, iar depistarea înainte de prima fractură poate face diferența pentru păstrarea mobilității și a independenței. Dr. Loredana Camelia Boicean, medic specialist endocrinolog în cadrul SCJU Sibiu, explică cine are nevoie de investigații, care sunt semnele de alarmă și de ce suplimentele nu înlocuiesc tratamentul.
Osteoporoza reduce rezistența oaselor și crește riscul de fracturi, uneori în urma unor traumatisme minore. Absența durerii nu exclude boala, iar o fractură poate fi primul semn că sănătatea osoasă este afectată.
Cu ocazia Zilei Mondiale a Osteoporozei, marcată anual pe 20 octombrie, dr. Loredana Camelia Boicean, din Compartimentul Clinic Endocrinologie al Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, transmite că evaluarea medicală nu ar trebui amânată până la apariția unei complicații.
„Osteoporoza nu trebuie privită ca o consecință inevitabilă a îmbătrânirii. Este o boală care poate fi depistată și tratată, iar complicațiile sale pot fi prevenite”, subliniază medicul.
Cine ar trebui să facă investigații pentru osteoporoză
Vârsta înaintată și menopauza se numără printre principalii factori de risc. Lista include însă și greutatea corporală redusă, sedentarismul, fumatul, consumul excesiv de alcool și aportul insuficient de calciu și vitamina D.
O atenție deosebită necesită persoanele care au suferit deja o fractură de fragilitate, produsă în urma unui traumatism minor. Potrivit medicului, un asemenea antecedent reprezintă un indicator important al riscului de fracturi ulterioare. Contează și istoricul familial de fractură de șold.
Evaluarea densității minerale osoase este indicată, în general, femeilor începând de la 65 de ani și bărbaților de la 70 de ani. Persoanele mai tinere pot avea nevoie de investigații dacă prezintă factori de risc, boli asociate pierderii osoase sau urmează tratamente care afectează oasele. Aceste indicații se regăsesc și în recomandările Societății Internaționale de Densitometrie Clinică.
Printre afecțiunile care pot favoriza osteoporoza se află hipertiroidismul, hiperparatiroidismul, sindromul Cushing, hipogonadismul, boala celiacă și bolile inflamatorii intestinale. Tratamentul prelungit cu glucocorticoizi, anumite terapii hormonale oncologice și unele medicamente antiepileptice pot crește, de asemenea, riscul.
Cum se pune diagnosticul: rolul investigației DXA
Principala investigație pentru măsurarea densității minerale osoase este osteodensitometria DXA. Examinarea se efectuează, de regulă, la nivelul coloanei lombare și al șoldului. Este rapidă, nedureroasă și presupune o expunere foarte redusă la radiații.
La femeile aflate în postmenopauză și la bărbații de cel puțin 50 de ani, un scor T mai mic sau egal cu −2,5, în zonele relevante pentru diagnostic, reprezintă un criteriu densitometric de osteoporoză. La persoanele mai tinere, interpretarea se bazează preferențial pe scorul Z și pe contextul clinic, explică dr. Boicean.
O fractură de fragilitate poate permite stabilirea diagnosticului în anumite situații chiar dacă scorul T nu atinge pragul de −2,5, după excluderea altor cauze.
În funcție de pacient, medicul poate recomanda analize pentru evaluarea calciului, vitaminei D, funcției renale sau pentru identificarea unor cauze secundare ale pierderii osoase. Dacă există suspiciunea unor fracturi vertebrale, sunt necesare investigații imagistice specifice.
Evaluarea poate include și instrumentul FRAX, care estimează probabilitatea unei fracturi osteoporotice majore sau a unei fracturi de șold în următorii zece ani.
Semnele de alarmă care justifică o evaluare medicală
Deși osteoporoza poate evolua fără manifestări evidente, anumite schimbări trebuie să atragă atenția:
- scăderea în înălțime;
- accentuarea curburii spatelui, prin apariția unei cifoze dorsale;
- dureri de spate instalate brusc;
- fracturi după traumatisme minore, inclusiv o cădere de la propria înălțime.
Aceste manifestări justifică o evaluare medicală pentru clarificarea cauzei. În același timp, unele fracturi vertebrale pot fi asimptomatice, ceea ce face importantă investigarea persoanelor cu factori de risc chiar și în absența durerii.
Fractura de șold este una dintre cele mai grave complicații ale osteoporozei: poate determina pierderea autonomiei și se asociază cu un risc crescut de mortalitate, avertizează specialistul.
Tratamentul osteoporozei se alege în funcție de riscul de fractură
Există medicamente cu eficacitate demonstrată în reducerea riscului de fracturi osteoporotice. Printre cele utilizate se numără bisfosfonații și denosumabul, care reduc pierderea de masă osoasă.
Pentru pacienții cu risc foarte înalt de fractură pot fi luate în considerare terapii care stimulează formarea osoasă sau au efect dual asupra remodelării osoase, precum teriparatida și romosozumabul, în funcție de indicații, contraindicații și disponibilitate.
Alegerea tratamentului ține cont de istoricul fracturilor, densitatea osoasă, vârstă, funcția renală și bolile asociate.
Monitorizarea este, la rândul său, individualizată. Potrivit dr. Boicean, la pacienții aflați sub tratament, DXA se repetă frecvent după unu–doi ani. Ulterior, intervalul poate fi ajustat în funcție de rezultate și de evoluția clinică.
Calciul și vitamina D sunt importante, dar nu înlocuiesc medicamentele
Calciul contribuie la structura oaselor, iar vitamina D favorizează absorbția sa intestinală și funcționarea normală a sistemului muscular.
Medicul indică un necesar de aproximativ 1.000–1.200 mg de calciu pe zi pentru majoritatea persoanelor vârstnice, în funcție de vârstă și sex. Acesta reprezintă aportul total, asigurat preferabil prin alimentație. Suplimentele pot fi folosite atunci când aportul alimentar este insuficient.
Sursele de calciu includ lactatele, anumite tipuri de pește, legumele verzi, migdalele și semințele de susan. O alimentație echilibrată, cu suficiente proteine, contribuie și la menținerea masei musculare.
Suplimentarea cu vitamina D trebuie adaptată nevoilor individuale. Administrarea unor doze mari fără indicație medicală nu este recomandată.
„Trebuie reținut că, în osteoporoza cu risc crescut de fractură, calciul și vitamina D nu înlocuiesc tratamentul medicamentos specific”, precizează dr. Boicean.
Mișcarea și prevenirea căderilor protejează autonomia
Mersul pe jos, exercițiile de forță adaptate capacității fizice, antrenarea echilibrului și îmbunătățirea posturii fac parte din măsurile recomandate. Asocierea exercițiilor care solicită oasele prin susținerea greutății corpului cu cele pentru întărirea musculaturii este susținută și de ghidul NOGG privind prevenirea și tratamentul osteoporozei.
La persoanele cu osteoporoză severă sau fracturi vertebrale, programul trebuie individualizat. Medicul recomandă evitarea mișcărilor bruște, a flexiilor accentuate ori repetate ale coloanei și a exercițiilor cu risc mare de cădere.
Prevenția continuă și acasă: îndepărtarea covoarelor instabile, iluminarea corespunzătoare și încălțămintea adecvată pot reduce riscul de accidente. Tulburările de vedere, problemele de echilibru și medicamentele care favorizează amețeala trebuie evaluate medical.
Mesajul specialistului se adresează în special persoanelor cu factori de risc, femeilor aflate în postmenopauză și vârstnicilor: evaluarea sănătății osoase merită făcută înaintea unei fracturi.
„Sănătatea oaselor înseamnă mobilitate, independență și calitate a vieții. Prevenția începe înainte de prima fractură”, transmite dr. Loredana Camelia Boicean.
