Bani publici pentru presă loială politic. Raport IPI–MJRC: România, fără progrese împotriva capturării mass-media

Contracte netransparente între partide și presă, instituții publice vulnerabile la influența politică și reforme care întârzie. Raportul de monitorizare a capturării mass-media din România, ediția 2026, constată că autoritățile nu au făcut progrese în aplicarea garanțiilor europene menite să protejeze independența presei. Analiza acoperă evoluțiile până în septembrie 2026.

România continuă să lase deschise mecanismele prin care banii publici și interesele politice pot influența conținutul jurnalistic. Aceasta este concluzia centrală a raportului realizat de International Press Institute (IPI) și Media and Journalism Research Center (MJRC), care examinează aplicarea Regulamentului european privind libertatea mass-mediei, cunoscut sub acronimul EMFA.

Documentul descrie un sistem în care unele instituții de presă oferă tratament editorial favorabil actorilor politici de la care primesc bani, conducerile televiziunii și radioului public depind de negocierile parlamentare, iar transparența proprietății și a finanțării rămâne insuficientă.

Raportul pentru România este semnat de Liana Ganea și Răzvan Martin, de la ActiveWatch, și coordonat editorial de Marius Dragomir și Jamie Wiseman. Evaluarea urmărește schimbările față de analiza din 2025, în primul an de aplicare generală a EMFA.

Contractele partidelor cu presa rămân netransparente

Una dintre principalele vulnerabilități identificate este finanțarea presei prin contracte de publicitate politică alimentate din subvențiile acordate partidelor de la bugetul de stat.

Potrivit raportului, reducerea cu 20% a subvențiilor pentru partide în bugetul pe 2026 nu a rezolvat lipsa de transparență. Autorii arată că PSD și PNL continuau să refuze publicarea contractelor de publicitate politică încheiate cu presa, în pofida promisiunilor din anii electorali 2024 și 2025.

Problema depășește însă accesul la documente. Analiza constată că unele publicații și televiziuni continuă să ofere acoperire editorială favorabilă politicienilor cu care au relații comerciale. În aceste condiții, publicul poate avea dificultăți în a distinge între o decizie jurnalistică independentă și un conținut influențat de finanțator.

Raportul face și o distincție juridică esențială: cheltuielile partidelor nu intră în sfera articolului 25 din EMFA, care privește publicitatea autorităților și a entităților publice. Autorii consideră însă că folosirea subvențiilor pentru a obține conținut editorial favorabil produce efecte similare asupra independenței presei.

Presa locală, vulnerabilă în fața finanțării preferențiale

La nivel local, raportul descrie mai multe căi prin care administrațiile continuă să finanțeze preferențial instituții media loiale.

Pe lângă subvențiile directe și contractele de publicitate, sunt menționate achizițiile de abonamente pentru un număr mare de exemplare tipărite, organizarea de evenimente și producția de materiale promoționale.

În evaluarea autorilor, autoritățile nu au introdus măsurile necesare pentru distribuirea echitabilă și transparentă a publicității de stat. Nici practicile instituțiilor publice nu au fost adaptate suficient obligațiilor europene privind transparența cheltuielilor cu presa.

Miza este accesul publicului la informații despre administrația care cheltuiește acești bani. Dependența financiară de instituțiile pe care o redacție trebuie să le monitorizeze poate slăbi capacitatea acesteia de a le cere socoteală.

TVR și Radio România: numiri politice și finanțare impredictibilă

Raportul constată că modelul de numire și finanțare a serviciilor publice de media a rămas neschimbat, menținând vulnerabilitățile față de majoritățile parlamentare.

Autorii amintesc numirea noilor consilii de administrație ale TVR și Societății Române de Radiodifuziune în noiembrie 2025 și contestarea procedurii la Curtea Constituțională. Potrivit documentului, deciziile CCR din 29 aprilie 2026 au impus reluarea desemnării celor opt membri propuși de grupurile parlamentare, cu respectarea configurației politice a Parlamentului.

După intrarea în vigoare a deciziilor, în septembrie, conducerea Parlamentului a instalat șefi interimari. Raportul consemnează numirea Sorinei Matei la TVR, la propunerea AUR și cu sprijinul PSD, și a lui Răzvan Dincă la radioul public.

În paralel, finanțarea continuă să fie stabilită anual de la bugetul de stat. Autorii apreciază că mecanismul nu oferă garanțiile necesare unei finanțări adecvate, sustenabile și predictibile.

Bugetele pentru 2026 au crescut cu 3,34% la TVR și cu 5,45% la SRR. Raportul compară aceste majorări cu prognoza de inflație de 6,1% pentru finalul anului 2026 și avertizează asupra erodării resurselor disponibile.

CNA sancționează mai ferm, dar rămâne expus presiunilor

Evaluarea remarcă o activitate mai fermă a Consiliului Național al Audiovizualului după alegerile din 2024: reacții mai rapide, mai multe cazuri analizate și sancțiuni mai severe.

În 2025, CNA a aplicat 179 de sancțiuni, dintre care 66 de amenzi, în valoare totală de 1.707.500 de lei. Separat, instituția a adoptat 412 decizii de eliminare a unor materiale ilegale de pe platforme online foarte mari.

Autorii consideră totuși că sancțiunile prevăzute de legislație rămân prea blânde pentru a descuraja încălcările repetate.

Raportul amintește retragerea, în aprilie 2026, a licențelor Realitatea Plus și Gold FM pentru neplata amenzilor la termen. Documentul precizează că ambele decizii au fost contestate, iar Curtea de Apel București le-a suspendat până la soluționarea definitivă.

La momentul analizat, CNA funcționa fără un președinte validat de Parlament și cu deficit de personal. În 2025, instituția avusese, în medie, 113 angajați pentru 151 de posturi aprobate.

Sunt semnalate și controverse privind extinderea intervențiilor CNA în mediul online. Autorii citează criticile aduse noilor reguli pentru anumite canale de pe platformele video, considerate excesiv de birocratice și susceptibile să creeze incertitudine juridică.

Realitatea Plus și AUR, exemplu al legăturilor dintre bani, proprietate și politică

Raportul acordă o atenție specială relației dintre Realitatea Plus și AUR, pe care o prezintă drept un exemplu relevant de suprapunere între interese mediatice, financiare și politice.

Printre elementele invocate se află candidatura Ancăi Alexandrescu la Primăria Capitalei, în decembrie 2025, cu susținerea AUR, și pozițiile de conducere deținute în partid de Alexandra Păcuraru, membră a familiei proprietare a televiziunii.

Documentul menționează și împrumuturi de aproximativ 2,3 milioane de euro acordate de Maricel Păcuraru unor candidați AUR la europarlamentarele din 2024, precum și contracte de publicitate politică ale televiziunii cu partidul, care au ajuns la două milioane de euro în același scrutin.

În evaluarea autorilor, asemenea legături pot distorsiona agenda publică și pot afecta încrederea în jurnalism.

Mai larg, raportul constată lipsa progreselor privind transparența proprietății și evaluarea concentrărilor de pe piața media. Vânzarea cotidianul.ro către grupul Clever este menționată ca exemplu al consolidării marilor grupuri de presă.

Există progrese punctuale, dar reforma de ansamblu lipsește

Analiza consemnează și evoluții pozitive. Aplicarea normelor europene privind transparența publicității politice a determinat unele instituții media să publice informații despre finanțatori, valoarea campaniilor și durata contractelor.

Autorii precizează însă că aceste notificări permit identificarea doar a unei părți din cheltuieli. HotNews este menționat separat ca exemplu de publicare voluntară a veniturilor provenite din bugete publice și din publicitate politică.

Concluzia raportului rămâne critică: până în septembrie 2026, consultările organizate de Ministerul Culturii în 2025 nu fuseseră urmate de inițiative legislative de aliniere la EMFA în domeniile analizate.

Programul de monitorizare IPI–MJRC urmărește patru garanții împotriva capturării mass-media: independența serviciilor publice de presă, independența autorităților de reglementare, protecția față de folosirea abuzivă a fondurilor publice și transparența proprietății, alături de protejarea pluralismului. Pentru România, evaluarea din 2026 arată că vulnerabilitățile structurale persistă, cu efecte directe asupra dreptului publicului la informare corectă.