Aparținând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seamă un obicei augural, practicat în special de copii. Aceștia poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.
Demn de ştiut, numele de Sorcova vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Pe vremuri, copiii mergeau cu sorcova „confecţionată din rămurica pusă în apă la Sân’ Nicoară sau al Sân’ Andrei, care până de Anul nou înverzea sau chiar înmugurea…
Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, Sorcova (obiect ritual, de altfel) joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat. Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării Sorcovei.
Sorcovitul poate fi și prilej de blesteme.
Textul Sorcovei este fix, și variază ușor în funcție de regiune. Iată una din forme:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Peste vară, primăvară,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!
O altă variantă a textului este următoarea şi poate fi ascultată ici-acolo în zonele pastorale:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâaniți,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii;
Ca vița de vie
La Sfântă Mărie
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oțelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsuroși
Copii sănătoși
Câte cuie sunt pe casă
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!
