„Mă bucur enorm de găsirea băiețelului Alexandru Zerestea, înscris la Grădinița cu Program Normal Sebesu de Jos, structura Școlii Gimnaziale “Matei Basarab” Turnu Roșu! Eu vreau să mulțumesc tuturor voluntarilor care au fost foarte mulți din toate satele si localitățile alăturate, domnului mecanic al școlii noastre Deneș Costel care a fost prezent aproape permanent în perioada căutărilor, domnului șofer Faur Vasile care la fel a fost alături din partea SVSU Turnu Roșu unde activează ca voluntari, doamnei educatoare Cătălina Popa, educatoarea lui Alexandru, care a fost trup și suflet pentru găsirea copilului ținând permanent legătura cu mine, directorul lor, sfătuindu-ne ce putem face noi ca școală.
La Turnu doamna de serviciu, Cristina Tâlvan ce locuiește în Sebeșu de Jos a vorbit si ne-a spus când nu mai era cafea, doamna cealaltă de serviciu Nuți Costeiu, din puținul ei a dat bani pentru cafea, au strâns bani imediat și au trimis pachete de cafea, secretara școlii plângea de câte ori pomeneam de situație, în cancelarie era un murmur continuu, copiii în fiecare pauză întrebau: “l-au găsit pe Alex?”, etc.
Noi, de dimineață fiind în perioada programului școlar, cu evaluări naționale, simularea județeană la matematică la cls. a VIII-a pt că trebuia să ne desfășurăm normal programul, eram tot timpul conectați la ce se întâmplă acolo. Îmi sunam mecanicul tot la două ore și întrebam, făceam supoziții, ne sfătuiam, comentam atitudinea unora, interviurile și ce făcea presa, chiar dând anumite idei din partea unor specialiști pentru profilul “povestit” al lui Alexandru. M-am mai convins o dată că la școala ce o coordonez am un colectiv de suflete cu dragoste față de oameni, săritori și ce își iubesc comunitatea. Vreau să evidențiez aceste nume și aspecte, pt că de cele mai multe ori ies în față doar conducătorii de instituții și trebuie apreciată munca acestor oameni, fără de care nu am funcționa.
La școală în timpul orei de religie la clasa a VII-a care e o clasă atipică, mulți băieți neiubitori de carte, dar iubitori de muncă, provocându-i mi-au povestit cum fiecare, în prima seară când s-a cerut ajutorul pentru căutarea lui Alex au ajuns în Sebeș și au pornit în căutarea lui: unii cu părinții, alții pe jos, cu motoarele, etc. Absolut toți elevii din acea clasă cu părinții lor au fost acolo. Am fost copleșită și mândră de ei, și atunci i-am întrebat ce putem face să îndreptăm comportamentul lor de la școală sau rezultatele școlare. M-au uimit cu răspunsul lor: “doamna suntem niște fraieri…ar trebui să învățăm să ajungem oameni mari ca să salvăm vieți, să putem să ne luăm permisul auto, să putem să ajutăm comunitatea,etc.”. M-au uimit și le-am spus că împreună cu ei, părinții lor și cadrele didactice putem schimba situația dacă pun umărul și pentru a se pregăti pentru școală. Toți copiii au un fond bun, sunt buni la ceva, dar depinde cum modelezi și ce au și acasă…. La aflarea veștii găsirii lui Alex, când am transmis pe coridor la 14.20 mesajul pentru că fusesem sunată de mecanicul școlii și înștiințată, în școală a fost un moment de explozie de bucurie. Să știți că avem viitor cu acești copii dacă vom ști să îi îndrumăm spre viitor alături de familie și comunitate. Sunt tare mândră de elevii mei, de angajații școlii și familiile elevilor mei ce formează în întregime comunitatea din Turnu Roșu, respectiv Sebeșu de Jos. Nu sunt adepta publicității și îmi place unitatea tuturor și mobilizarea văzută. S-a dat dovadă de omenie foarte multă.
Să îi mulțumim lui Dumnezeu că a făcut această minune prin oameni!”
NU. NU E O POVESTE: e ceea ce au trăit, cu mic, cu mare toți cei din comunitatea școlii din Turnu Roșu, așa cum povestește prof Mihaela Hoza. Ceva absolut impresionant, cevacare vorbește, dincolo de cuvinte prin fapte unor oameni acre dau o lecție uriașă întregii țări, mortiv pentru care am ales să vă împărtășim rândurile acestu cadru didactic.
Fiecare din această școală, profesor, elev, om de serviciu… merită aplauze, îmbrățișări, dragoste, admirație, respect!
