Într-o decizie de referință pronunțată pe 7 mai 2026, Tribunalul Sibiu a stabilit un precedent crucial pentru toți transportatorii și șoferii profesioniști din România. Instanța a hotărât că sancționarea șoferilor de camioane pentru depășirea tonajului, bazată exclusiv pe înregistrările video ale camerelor de monitorizare urbană, este ilegală, catalogând un astfel de demers ca fiind „eminamente subiectiv și neverificabil”.
Litigiul care a reconfigurat limitele de competență ale Poliției Locale a început în primăvara anului 2025. La acea dată, un șofer aflat la volanul unei autoutilitare marca Scania a fost sancționat cu o amendă în valoare de 405 lei și puncte de penalizare. Agentul constatator din cadrul Serviciului de Poliție Locală Sibiu a susținut că, în data de 14 februarie 2025, vehiculul ar fi încălcat semnificația indicatorului „Accesul interzis vehiculelor având masa mai mare de 3,5 tone” pe strada Ștefan cel Mare.
În realitate, agentul constatator nu a oprit mașina în trafic pentru a efectua o verificare directă a documentelor. Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit ulterior, la birou, în urma vizionării imaginilor capturate de sistemul de monitorizare video al primăriei. Această practică, utilizată pe larg de municipalități, a fost însă complet desființată de instanța de apel.
„Garanții de veridicitate” acordate în alb de prima instanță
Inițial, demersul juridic al șoferului s-a lovit de formalismul primei instanțe. Judecătoria Sibiu a respins plângerea contravențională, considerând că actul sancționator a fost legal întocmit. Judecătorul de fond a aplicat automat prezumția de legalitate a actului administrativ, motivând simplist că „planșele foto depuse la dosarul cauzei confirmă situația faptică descrisă”.
Mai mult, instanța de fond a ignorat un aspect procedural fundamental: polițistul local nu verificase actele mașinii pentru a constata masa maximă autorizată înscrisă în certificatul de înmatriculare. Pentru prima instanță, simpla înregistrare video care surprindea autocamionul pe sectorul de drum restricționat a fost considerată o probă absolută și suficientă.
Situația s-a schimbat radical la controlul judiciar, unde magistrații Tribunalului Sibiu au demontat în totalitate strategia Poliției Locale, oferind o interpretare riguroasă și constituțională a normelor de drept.
„Elementul esențial al laturii obiective a contravenției imputate nu îl reprezintă simpla prezență a vehiculului pe strada respectivă, ci împrejurarea determinantă potrivit căreia vehiculul ar avea o masă maximă autorizată mai mare de 3,5 tone. În lipsa dovedirii acestui element, contravenția nu poate fi considerată legal și temeinic stabilită”, se precizează în motivarea sentinței Tribunalului Sibiu.
Judecătorii de apel au subliniat că, dacă agenții decid să nu efectueze o oprire regulamentară în trafic, Poliția Locală poartă întreaga sarcină a probei și este obligată să depună la dosar dovezi tehnice clare și de necontestat. În acest caz, instanța a constatat un vid probatoriu absolut: la dosar nu au fost depuse cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare sau măcar un extras oficial din baza de date a autorităților care să ateste caracteristicile tehnice ale autoutilitarei Scania.
Vulnerabilitatea „supravegherii urbane” în fața OUG 195/2002
Un alt pilon central al deciziei vizează limitările legale ale tehnologiei folosite în administrația publică locală. În fața instanței, reprezentanții Poliției Locale au recunoscut deschis că au utilizat camerele destinate monitorizării generale a traficului din municipiu, argumentând însă că aceste dispozitive „nu necesită omologare”.
Tribunalul a respins categoric această apărare, arătând că tocmai lipsa omologării anulează valoarea juridică a constatării în materie rutieră. Conform motivării, sistemele de supraveghere urbană pot cel mult să ateste prezența fizică a unui obiect într-un perimetru, dar nu au capacitatea tehnică, legal certificată, de a stabili elementul constitutiv indispensabil al faptei: masa maximă autorizată.
Magistrații au reamintit că legislația rutieră națională (art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002) impune în mod imperativ ca orice constatare cu caracter tehnic să fie realizată exclusiv prin mijloace „certificate ori omologate și verificate metrologic”. Camerele video instalate pentru menținerea ordinii publice nu îndeplinesc aceste standarde stricte de rigoare, echivalente celor din materie penală, necesare aplicării sancțiunilor rutiere.
Decizia finală: „Dubiul profită cetățeanului”
În concluzie, Tribunalul Sibiu a stabilit că modalitatea de amendare „la distanță” și post-factum practicată de Poliția Locală încalcă în mod grav dreptul la apărare al cetățenilor și prezumția de nevinovăție. Instanța a criticat hotărârea de fond, arătând că s-a acordat procesului-verbal o forță probantă excesivă, transformând o prezumție relativă într-una aproape absolută și indiscutabilă.
Întrucât în dosar a persistat un dubiu serios și rezonabil cu privire la întrunirea tuturor elementelor constitutive ale contravenției, judecătorii au aplicat principiul fundamental (in dubio pro reo) conform căruia orice incertitudine se interpretează în favoarea persoanei acuzate.
Ca urmare, Tribunalul Sibiu a dispus anularea procesului-verbal, exonerarea șoferului de la plata amenzii de 405 lei și ștergerea punctelor de penalizare. Decizia este definitivă și va bloca pe viitor abuzurile administrative bazate pe simple imagini video destinate exclusiv ordinii publice.
